stiti zilele alea nenorocite in care te trezesti sa mergi la toaleta cu 20 de minute inainte sa sune ceasul? te dai jos din caldura si moliciunea patului, cu ochii carpiti de somn, te impiedici de caine, el schelalaie, te trezesti mai bine, injuri cainele, se trezeste si jumatatea mai buna a vietii tale, injura si el cainele, cainele il aude si topaie in pat, il linge pe fata, jumatatea mai buna mormaie somnoros si-si baga capul in plapuma, intre timp tu, la toaleta stai si cugeti daca mai are sens sa te mai bagi in pat, cand tragi apa te-ai hotarat ca da, la urma urmei mai sunt 20 de minute, te bagi in pat, te asezi pe caine, cainele schelalaie, tu injuri, jumatatea mormaie ceva si se intoarce pe partea cealalta, te chinui sa adormi, adormi, visezi ca suna ceasul, jumatatea mormaie „vezi ca suna ceasul”, intinzi mana, impingi telefonul, telefonul cade, incerci sa-l gasesti pe pipaite, nu-l gasesti, el continua sa scoata zgomotele alea enervante, vecinul injura, tu injuri vecinul, jumatatea ta injura nedefinit, cainele e vesel, te scoli din pat, nu-ti gasesti papucii, „mama lor de papuci” jumatatea mormaie, cainele aduce jucaria zdranganitoare in pat, jumatatea ia jucaria si-o arunca nervos, cainele sare pe burta jumatatii, apoi pe podea dupa jucarie, vrei sa iesi din camera, spectacolul nu te amuza, dai cu degetul mic de la picior in tocul usii, simti durerea pana in partea de jos a abdomenului, iti dau lacrimile, esti convinsa ca si sangele, te tii de picior si nu indraznesti sa te uiti, te uiti, nu curge sange, schiopatand mergi la bucatarie, pui apa pentru cafea la fiert, injuri ca nu ai spalat vasele cu o seara in urma, te apuci sa speli vasele, apa clocoteste, inchizi focul, pui cafeaua, cafeaua se revarsa pe aragaz, injuri, te apuci sa stergi aragazul, te duci sa faci un dus, nu e apa calda, injuri, te speli cu apa rece, te ia cu dureri de cap de la apa rece dar cel putin te-ai trezit de-a binelea acum, mai tarziu, cand credeai ca s-a terminat seria de ghinioane, iti tragi bluza pe tine, bluza n-are un nasture, jumatatea care s-a trezit si ea mormaie „ce naiba va trebuie atat de mult sa va pregatiti” ii arunci o privire ucigatoare, nu comentezi, n-ai chef de cearta da-l astepti tu la cotitura, iei alta bluza, te duci sa te rujezi, rujul se rupe, cade pe bluza, injuri, te gandesti daca n-ar fi bine sa suni si sa spui ca esti bolnava, ti-amintesti cata treaba ai, injuri, cauti alta bluza, nu merge cu pantalonii, jumatatea spune ca da, tu nu-l crezi, cauti alti pantaloni, nu-s calcati, jumatatea spune ca merg si-asa, calci repede pantalonii, intre timp ai transpirat de nervi, te duci la baie, refaci repede machiajul, jumatatea mai are putin si te ia la bataie, tu nu zici nimic, n-ai chef de cearta, de fapt ai dar te abtii, in fine, te incalti si pleci la munca!
de fapt nu vroiam sa zic nimic, vroiam sa intreb daca voi va loviti la degetul mic de la picior.
Un blog oarecare 
pfuai, ce aglomeratie!
si toate s-au intamplat in decurs de o ora…asta daca ai avut rabdare sa citesti pana la capat…
am stat cu sufletul la gura sa aflu daca te-a luat la bataie. asa cum era normal de altfel 🙂
nu m-a luat dar pe bune ca mult nu mai avea. de aia m-am si abtinut de la comentarii
🙂 o zi cu „upsidedown”… 🙂 de ce n-ai privit pe geam ?? rasarise soarele:):)girl!
si nu mai „blestema” lighioana…. baleteaza peste ea/el :):)
zi bun! ( maine)
j.
de obicei imi iese baletul peste lighioana dar in dimineata asta nimic nu mi-a iesit.
nu, nu rasarise soarele, cred ca ar fi vrut saracu’ dar ii era frica de mine.
mersi de urare, si tie la fel! inca o zi ca asta si jumatatea uita de principiul „intr-o femeie sa nu dai nici cu o floare”
Vai, e groaznic sau gruuuaznic, cum spune cineva 😀 Mereu ma lovesc de pat, tocmai la degetul mic. O fi vr]nd el sa fuga pe undeva sau cine stie ce.
cred ca vrea sa fuga’n lume cu piciorul patului….
Hahaha, inseamna ca sunt guy amandoi: si piciorul patului si degetul piciorului :))
si cine suntem noi sa judecam????
problema e alta. fara un deget te mai descurci, ca mai ai 9, dar stii cat te costa sa repari un pat?
:)) mda, imi imaginez
desi eu tot nu pricep la ce foloseste degetul ala mic :))
degetul ala mic e o pedeapsa divina care ar trebui sa ne impiedice sa mai stam pana noaptea tarziu sa citim bloguri si sa nu ne putem trezi dimineata!
🙂 Posibil.
Oana, zi-mi si mie de la ce vine 7327 ala ca tot mi se impiedica gandurile in minte sa gaseasca o asociere, ceva…
:))))
anul nasterii si ziua
Aha, deci e la fel ca pin-ul de la mobil, nu? Anul e 73 si acum luna ori e februarie ori iulie 😀
😀
de fapt luna e iunie, ziua 27.
Aha, interesant, ai combinat 27 cu luna 7 :p Eu sunt nascuta tot pe 27 .In alta luna.
Ba nu. nu ai combinat nimic, iunie e luna 6 :))
27 e o zi foarte buna in care sa te nasti! dovada clara suntem noi doua 🙂
Hahaahah, sigur mai sunt si altii numai ca ei nu se stiu 😛
important e ca stim noi. si familiile noastre. si prietenii nostri. acum si restul lumii. sa vedem daca are cineva tupeu sa ne contrazica!!!
remarcabil suspansul degajat de aceasta mica povestioara. dovada vie ca oana,chiar ai talent in a capta atentia celor care iti viziteaza blogul. ai demonstrat ca poti dezvolta un subiect aparent banal, dar care, prin tema sa,poate sa atinga orice individ matur si vaccinat: lovitul la degetul mic de la picior. recunosc ca nu am mari probleme cu propriile-mi degete mici de la picior,dar eu sunt doar exceptia care intareste regula! astept noi intrebari care sa nasca dezbateri fecunde!
uauuuuu, m-ai dat pe spate!!!!
si cand te gandesti ca nu era decat o banala si nesuferita dimineata….
dar ma bucur enorm ca degetelele mici de la picioarele tale sunt neatinse de vreun toc de usa nenorocit.
ok….intrebare care sa nasca dezbateri profunde: cum naiba au scapat degetele tale de la picioare nelovite? e vreun secret care poate fi impartasit cu noi, plebea? e ceva ce nu fac eu bine….in viata mea? exista vreo solutie care sa ma fereasca, pe viitor, de asemenea mini-tragedii casnice?
multumesc anticipat,
Oana
cred ca secretul il reprezinta trezirea linistita in fiecare dimineata, care sa nu implice graba inevitabila adusa de trezirea greoaie provocata in mare parte de pierderea noptilor in fata „operei de arta„ a lui billy gates. cred ca utilizarea in scop terapeutic a buddhismului ar mai fi o idee. aduce mai multa liniste interioara, ce elimina agitatia care produce inevitabil lovirea degetzelului in fiecare dimineata. o viata fara excese produce efecte pozitive pentru minte dar si pentru corp, aici integrand si cazul degetzelului. deci oameni buni,daca sunteti linistiti, degetelele voastre vor fi in siguranta! la mine a mers!
Nu stiu daca ai vazut postu` meu mai vechi in care ziceam ca mi-a cazut capacul de la WC pe degetul mare 😀
auzi Razvan, frumos ce zici tu….dar….mde..
si asa…zici sa ma mut in Tibet, nu?
mazgalici, nu l-am vazut. dar am sa-l citesc acushica. doar ca sa ma simt bine ca nu-s singura. 😀
mazgalici:
de o ora caut si nu gasesc, dar m-am distrat copios cu altele de pe blogul tau. cel putin la SpaMuiri am ras de-a crezut jumatatea ca am intrat in convulsii
De aia e bine sa stai intr-un apartament mic, patruns de comunism pana-n antenele gandacilor de bucatarie. Chiar daca vrei, nu ai loc sa te agiti. Un pas si ai ajuns la toate cele trebuincioase. Noroc ca nu beau cafea, ca daca as bea probabil as da intentionat cu degetu’n tocul usii! Stand pe scaun, ca am cea mai mica bucatarie 😐
ba nu ai cea mai mica bucatarie! eu am! sa fie clar!!!
Facand abstractie de injuraturi, am ras cu lacrimi.Pe deasupra am citit si cea mai lunga fraza citita vreodata.
Daca luam in considerare definitia ta pentru prietenie, cred ca ma consider prietena ta.Si eu ma imbrac sa fiu acoperita, Moda care imi place este „moda comoda”(cu ultimul a de la arici), ma tund scurt ca dupa baie sa ma usc cu foenul si sa fiu ca iesita de la coafor, sa nu necesite timp tapare, sarmale in cap sau alte cele,umorul tau mi se pare delicios (am ras cu frana pusa ca „sfertul” meu sa nu isi zica in gand ca are dreptate ca m-am ramolit,peste toate acestea ared ca ai talent la scris si ai un bun material deja pt o carticica,numa crezi, ia vezi de cand nu am mai pus un punct, inseamna ca virgula scrisul tau influenteaza masele(crede-ma la capitolul mase stau bine)vrei sa stii masa neta sau masa bruta.Uau, ce mi-a placut sa incalc toate regulile ortografice si ortoepice. Iti scrisesem cu catva timp in urma si am vrut sa vad daca ai raspuns ceva.Oricum nu mai stiu unde am scris.Mi-a parut bine ca am intrat.M-am deconectat. Eram cam necajita ca la ora asta(dupa ce am terminat cu predaturile)trebuie sa ma apuc de terminat „tablourile „pt ziua mamei. Acum nu ma mai enerveaza . Am crezut, in prostia mea ,ca ceva facut de manutele copilului si ale doamnei au mai multa valoare decat clasicele tablouri in fotoshop.Credeam ca vor aprecia ca facem economie si nu le cer bani si pt asta.Observi ca deja iti fac confidente? Te-ai ales cu o „prietena” de care tocmai ..nu aveai nevoie,
Edith
pentru inceput tin sa te informez ca asta a fost cea mai lunga fraza scrisa vreodata de mine. chiar si acum mai fac eforturi sa-mi revin!
ma bucur ca ti-a placut umorul meu si data viitoare (daca va mai fi o data viitoare) sa nu mai pui frana la ras, las’ sa creada sfertul ce o vrea, oricum n-au tupeu sa se puna cu noi, nu?
in ceea ce priveste o carticica….eheehee….nici cu gandul nu gandesc. dar nici nu stii cat m-am umflat in pene! cred ca am sa printez commentul tau si am sa umblu cu el in portofel: cum ma ‘nerveaza cineva, cum ii arat hartiuta sa vada cu cine are de-a face.
sa stii ca ti-am raspuns dar pe cuvant daca mai stiu ce si unde. dar sigur era ceva de bine.
in ceea ce priveste cadouri sau felicitarile scrise de manutele copilului nu stiu sa-ti raspund din experienta personala, din pacate n-am copii (na, si eu iti fac confidente). dar stiu ca mama mea are inca toate felicitarile scrise de noi puse la mare cinste intr-un sertar plin cu poze alb-negru si actele casei. deci, cine are o farama de suflet va aprecia munca ta si a copiilor.
un prieten in plus e intotdeauna binevenit! sper doar sa merit onoarea. (promiti, te rog, sa nu ma iei niciodata la cumparaturi?)
Promit sa nu te iau la cumparaturi. Cumparaturile pe care le practic sunt „window shopping” asa ca , nici o grija. Locuiesc in Deva si nici nu stiu ce magazine sunt in orasul tau.
In legatura cu „nu merit onoarea”, suna a lipsa de incredere in sine.Am citit undeva ca nu putem obliga pe cineva sa ne iubeasca. Ceea ce trebuie sa facem noi este sa devenim tot mai mult persoane demne de iubit. Restul.. ramane ca ceilalti sa-si dea seama de valoarea noastra, sa ne descopere si sa ne iubeasca. Nu cred ca sunt cuvintele exacte dar mi-a placut ideea.
Sincer mi-a placut felul cum scrii. Nu fac complimente gratuite.Ai o franchete si o deschidere dulce, lipsita de rautate , vulgaritate.
Am avut aceleasi sentimente pe care le-am incercat in copilarie cand am citit Vlad Musatescu. Lucruri, intamplari simple, gesturi cotidiene, automate le descrii cu atat umor, expresivitate si culoare, cu talentui unui POVESTITOR.Parca ai exprima in toate culorile curcubeului ceea ce noi simtim dar suntem muti, incapabili sa articulam cuvinte.Ai o anumita detasare, de la inaltimea unui spirit fin ,care rade de micile mari catastrofe cum ar fi un pantalon necalcat cu 5 minute inainte de a trebui sa iasa pe usa pentru a nu intarzia la servici.Esti un fin psiholog. Un om normal,cu o viata normala, lipsita de prefacatorie( probabil atat cat sa nu faci pe cei din jur sa sufere), ai parere proprie despre lucruri. Desi nu am caine si nici nu ma rujez, m-am identificat cu personajul tau.In orice caz, eu ti-as cumpara cartea.
Inca nu mi-am gasit timp sa citesc si alte „cugetari” de ale tale (nici de ale mele nu am timp) imi doresc s-o pot face .Eu te sfatuiesc sa le salvezi undeva in computer si, odata,cand vei hotari si iti vei permite financiar , sa le asterni intr-o carticica.
Intotdeauna vor exista persoane sa ne critice dar , daca cineva ne da o lamaie acra, ne trebuie doar putina apa si o lingura de zahar si vom obtine cea mai gustoasa limonada.
Sa ne auzim de bine.
edith, daca ai stii ce bine mi-a prins comentariul tau. am avut asa o zi proasta, cu vesti rele de boli si suferinte. 😦
nu am puterea acum sa-ti raspund asa cum trebuie la tot ce mi-ai scris tu atat de frumos, dar promit ca am sa revin cu un raspuns cat de curand. 🙂
seamana cu „o zi din viata unui emo” :), pe bune!
eeee, sa nu-mi spui ca tu n-ai avut zile din astea…..
oi fi emo si nu stiu? 😦
nu stiu cum esti, niciodata nu imi dau cu parerea despre cum este un om decat dupa cateva luni cand il cunosc foarte bine
ceea ce nu te impiedica sa improsti cu noroi…
Te-ai gîndit să scrii o carte cu povestiri despre nimic? Un fel de Seinfeld românesc în variantă tipărită 🙂
Doamne și eu! E tîrziu, ar trebui să mă culc dar am treabă la PC pe care n-am chef s-o fac căci aș vrea să văd serialul preferat, dar trebuie s-o fac, și îmi mai e și foame dar stau să răsfoiesc blogul tău și să scriu comentarii.
Măcar am găsit un vinovat pentru toate astea: TU! Mă simt mai bine deja 😛
Doamne, omule, de unde tot scoti posturile astea vechi???? din arhiva, evident! 😀
mda…ar fi o idee aia cu cartea. dar sa fim seriosi: pentru asa ceva trebuie talent, inspiratie si, mai ales, munca!!!! (ai inteles ca mi-au murit laudatorii, nu? adica talent si inspiratie am, cu munca sunt ceva probleme!!! 😀 )
O da…. ma lovesc… l-am avut si fracturat.
Nu e nimic mai groznic decat sa ai degetul mic de la piciorul stang fracturat, sanu te poti incalta si sa nu poti calca…
eu inca n-am reusit performanta dar se pare ca-s pe drumul cel bun! 😀
si eu m-am lovit ieri la degetul mic de la picior la fotbal si mi s-a intors degetul cu unghia in jos iar apoi m-am straduit sa umblu cu el asa intors o vreme apoi nu mai am rezistat intr-o zi si mi-am intors m-a durut un pic dar a meritat :D:P
ouch! tu vorbesti serios? mai ramane sa te cosi si devii un Rambo mioritic! 😛
hmmm…
captivanta istorioara asta,am citit-o pana la ultimul cuvant…am dat de ea cautand pe google: fractura deget mic picior….deci nu e nimic de facut decat sa stam cuminti si sa citim povestioare…eu eram tot cu al meu intr-o seara aveam un sfert de ora sa ma pregatesc pentru a merge la un concert dupa alte 20 de minute de ales intre mai multe spectacole .
Topaiam grabita evitand niste obstacole asemanatoare cu ale tale …un motan si o pisica . Motanul face ce face si e cu un pas inaintea ta mieunand pentru ca directia spre baie e aceeasi cu cea spre bucatarie(cersetorul cerea de mancare) …intrerupatorul de la baie e dupa usa care sta mereu deschisa pentru ca pisicile folosesc si ele baia si ca sa poti deschide lumina trebuie sa inchizi usa …in loc sa mergem la concert am ajuns la urgenta cu degetul mic de la picior fracturat in urma impactului cu usa (topa ..top)…
…de ce barbatii au aceleasi virtuti ?
…majoritatea celor care scriu pe internet despre fracturi la degetul mic de la picior pomenesc de usa de la baie …