exista o specie de oameni care au o imensa capacitate de a gasi tapi ispasitori. viata lor curge lin, fara mari cutremure, fara macar un mic tremur. ii recunosti dupa fruntea neteda, fara nici un rid, dupa ochii senini si buzele inflorite permanent intr-un mic zambet.
vorbesc cu o prietena profesoara si e necajita rau: una din cele mai bune fete din clasa ei nu mai da pe la scoala, a ramas corigenta la vreo 5 materii, se poarta din ce in ce mai urat cu colegii si profesorii. din discutii afla ca maica-sa a plecat in Spania, tata n-are (parintii au divortat, nu mai stie de el).
fata (16 ani) si-a facut un prieten de vreo 30 de ani care s-a mutat la ea acasa si-i papa banii pe care ii maica-sa ii trimite lunar. se pare ca fata are deja (cel putin) un avort la activ si mai e si batuta cu regularitate de parazitul cu care traieste.
prietena mea, diriginta fetei, a reusit s-o aduca pe maica-sa la scoala si care credeti ca a fost reactia ei? “adica eu ma sacrific si muncesc ca un caine sa-i fac eu viata mai buna si ea ce face??? se inhaiteaza cu-n nenorocit si-mi mananca mie banii!!!”
e trist cand vezi adolescenti iresponsabili dar e de-a dreptul tragic cand vezi ca cei care ar trebui sa aiba grija ca acesti copii sa creasca drept si frumos sunt si mai iresponsabili. cum e posibil ca mamei sa nu-i treca nici macar in treacat prin cap ideea ca poate toate astea se intampla tocmai pentru ca ea, ca o idioata, s-a gandit sa se imbogateasca departe de casa si sa-si lase fata singura?
si daca ar fi un caz izolat…. cred ca in fiecare clasa exista cel putin 3 copii cu parintii plecati prin strainezia. copii lasati pe mana bunicilor, a unei matusi, a unui vecin… elevi buni care deodata nu mai invata, au din ce in ce mai multe absente, devin din teribilisti niste copii problema, cu mari dificultati in a comunica si a relationa cu ceilalti.
si reactia parintilor este invariabil aceeasi: ce copii nerecunoscatori! noi ne rupem oasele acolo si ei isi fac de cap acasa.
totusi, un sentiment vag de vina au si parintii astia. asa ca incep sa trimita din ce in ce mai multi bani copiilor. o combinatie mai proasta nici ca se poate: adolescent lasat singur + sentimente de abandon + lipsa de supraveghere + gramezi de bani = ? faceti si voi un calcul…
si, ca sa termin povestea cu prietena mea si eleva ei, credeti ca mama fetei a renuntat la contractul din strainezia??? nu. doamne-fereste! adica ea are contract, nu poate veni in tara acum! ce daca fiica ei e pe punctul de a-si rata viata? ce daca are deja un avort la activ? ce daca nenorocitul ala ii mananca banii, zilele si o bate dimineata, la pranz si seara??? asa-i trebuie fetei, daca nu dechide bine ochii si se inhaiteaza cu cine nu trebuie…

11 raspunsuri Până acum ↓
nenea // martie 5, 2008 la 8:11 am |
da’ auzi? ca esti prin zona, mai exista tocilari?
oana // martie 5, 2008 la 8:32 am |
na, ca nu mai eram prin zona.
da, mai exista tocilari, adica elevi care nu sunt capabili sa inteleaga ca invata si, in consecinta, se apuca sa invete pe de rost. dar din ce in ce mai putini. nu pentru ca ar creste IQ-ul elevilor sau pentru ca materia ar deveni mai inghitibila. ci pentru ca din ce in ce mai multi elevi dezvolta o durere in … cot fata de scoala.
nenea » Blog Archive » Caietul cu reţete // martie 5, 2008 la 8:34 am |
[...] cu foile lipite cu scotch. Fa-i o poza si baga-l pe site. Asta sa fie leapsa pentru: morar, andra, oana, [...]
maya // martie 5, 2008 la 10:19 am |
nu se mai poarta foile lipite cu scotch si alte subtilitati din astea. acum se copiaza pe fata sau deloc (pe ideea ca “oricum treci pana la urma”)
oana // martie 6, 2008 la 9:01 pm |
maya, nu peste tot merge asa, mai sunt si profi care vor sa faca treaba…cat pot si cat ii tin curelelel…
ullise // martie 14, 2008 la 12:44 am |
Inseamna ca parazitu ala fute bine si tipa e moarta dupa scula lui
oana // martie 14, 2008 la 5:51 am |
asta n-ar fi nici o problema. problema e ca din cauza lui fata nu va termina scoala
Petru // martie 25, 2008 la 6:18 am |
Fiecare isi defineste bogatia in propriul fel. Unii iau teapa si o definesc ca “bani, casa, masina, etc”. Astfel, ei raman cersetori pe o plaja de aur, saraci in mijlocul abundentei.
Alti o definesc sub forma timpului petrecut cu oamenii dragi, in familie si cu prietenii. Astfel ei ajung sa fie cu adevarat bogati in mijlocul unei saracii omniprezente.
Ce ai prezentat tu aici e probabil un caz extrem din prima categorie.
oana // martie 25, 2008 la 10:58 am |
nu stiu cat de extrem este. din ce in ce multi capsunari, din ce in ce mai multi copii singuri. o intreaga generatie de copii privati de normalitatea unei familii!
Daniela // aprilie 30, 2008 la 11:14 pm |
Destul de nasoala situatia…dar sa iti dau si un exemplu pozitiv: eu acum sunt in italia cu mama,dar 3 ani am stat numai cu soramea (eu am 16 ani,ea 19),tata a murit cand aveam 3 ani,mama in italia. Motivul? Chitanta la gaz iarna era mai mare decat salariul mamei. Ce altceva era de facut? nimic…asa ca…am ramas cu soramea(cateva rude prin oras dar destul de indepartate)mama ne trimitea bani,noi ne faceam cumparaturile,mancare,plateam facturile si tot,noi ne calcam,noi ne spalam hainele,curatenie,absolut tot…dar cu toate astea aveam si timp sa crestem ca doi copii normali chiar daca cateodata moral si afectiv se simtea lipsa parintilor. Eu nu aveam note sub 8(eram in generala,si soramea la liceu nu a avut nici macar o corigenta niciodata! Si crede-am k daca m-ai cunoaste dupa cum gandesc nu mi-ai dat 16 ani ci mai mult…cum asa? Depinde de caracterul fiecaruia,de modul de a gandi,de prietenii pe care ii frecventezi. Si apropo de cazul fetei cu prietenul ei…soramea si-a gasit un prieten cu care e inca si azi,sunt de 5 ani si ceva impreuna si eu eram mai mult pe acasa,cu treburile casei k soramea mai iesea si ea la distractie,eu la 12 ani nu stiam de prieten:) Acum sunt de 2 ani in italia,e destul de bine,ma bucur ca sunt cu mama dar imi lipsesc cei de acasa….am si eu blog,treci pe acolo daca vrei si sper sa ne mai auzim,o sa imi notez undeva adresa blogului tau ca sa te mai vizitez:)
oana // mai 1, 2008 la 6:13 am |
am spus ca exista si situatii limita in care a merge in strainatate e singura solutie. si, chiar si asa, poti spune ca perioada aceea de trei ani in care ati stat singure, a fost o perioada fericita? sunt sigura ca nu dar tu stiai ca altfel nu se poate. acum incearca sa te pui in situatia unui copil care trece prin ce ai trecut tu si nici macar nu intelege de ce.
daca vrei sa-ti notezi vreo adresa de blog, te anunt ca m-am mutat, blogul asta nu mai e activ de mult timp. te astept la noua adresa: http://www.oana.i3.ro/