amintiri comuniste

cand a venit revolutia aveam 16 ani. asta inseamna ca mi-am petrecut copilaria si adolescenta in comunism. as vrea sa spun ca a fost urat, ca Ceausescu mi-a furat copilaria dar n-as fi dreapta.

totusi, imi amintesc foarte bine cozile la carne, batranele care stateau la coada pe scaunele de la 3 dimineata ca sa prinda un litru de lapte indoit cu apa, cartofiadele la care ne munceau ca pe hotii de cai pana prin noiembrie, Daciada, Cantarea Romaniei, uniforma de pionier, carnetul de UTC-ist, plenarele UTC, Tezele din Aprilie (habar n-am ce-s alea), treapta a doua, ingrozitorul spray Mozaic, sapunul Oana (hi hi hi), zaharul candel, gumela (la care mestecam pana ne dureau falcile, desenele animate cu Mihaela, cele cu Lolek si Bolek, “Stejar, extrema urgenta“, “Lumini si umbre“, cordeluta de plastic care ma strangea ingrozitor, uniforma bleumarin de liceean, “Liceenii“, sosetele trei sferturi rulate pana la glezne ca sa fim cochete (???), prima mea bicicleta: Pegas, bateria de la masina pe care tata o adusese in casa ca sa alimenteze cateva beculete chioare aprinse in orele lungi cand nu aveam lumina, lampa cu gaz stearsa bine de tot de bunicul meu si folosita tot in orele in care Ceausescu ne oprea lumina, opaite facute din borcanase, capace de borcane gaurite si fitile facute din fir de vata, cartela de paine din carton perforat, frigul ingrozitor din casa si mirosul de gaze arse de la cuptorul aragazului lasat aprins ca sa ne incalzim, sambetele cand mergeam la scoala si ni se parea normal, bibeloul cu betivul pe banca si damigeana in mana, telejurnalul, casetele video titrate de Irina Nistor, “Rambo”, filmele cu Bruce Lee si multe altele vazute la un video amarat intr-o camera cu multa lume, teleenciclopedia, “Maria Mirabela“, “Vizitatorii” (mai stiti? puneau o pastila si putina apa si, dupa multe transformari rapide se schimba intr-o masa copioasa…cel putin atat mai stiu eu din serialul ala), “Arabela” (cu inelul fermecat, vrajitorul Rumburak…)

gata, eu nu mai stiu dar poate mai stiti voi.

oricum, a fost frumos! poate pentru ca eram noi mici si nu realizam grozavia dictaturii si a saraciei.

post inspirat de painea uda cu zahar a lui Mazgalici

primul sarut

 

am participat mai demult la un concurs pe blogul lui Zamolxis, concurs in care trebuia sa scriem despre experienta primului sarut folosind si unul din cuvintele “bligeanca”, “paradaisa” sau “hotentot”. hai sa va arat si voua ce-a iesit:

Primul sarut…..cred ca eram clasa a doua. Eram foarte indragostita de colegul meu de banca, Manea Vasile. Fratele meu obisnuia sa-i spuna “Manea slutul si uratul…” ceea ce ma necajea ingrozitor. Un necaz pe mai multe niveluri: o data pentru ca imi ghicise slabiciunea, apoi pentru ca ma inroseam teribil si in final pentru ca, in momentul in care realizam ca ma inrosesc, ma inroseam si mai tare. Sincera sa fiu, habar n-am daca era urat sau frumos, cert e ca il iubeam la nebunie.

Nu mai tin minte cum se manifesta dragostea asta. Poate ca ii ofeream din sandwichul meu, sau poate il ajutam la mate’ sau poate (ca-n “aventurile lui Tom Sawyer) ii dadeam o bucatica din guma mea mestecata doar doua zile si lipita seara, cu grija, la capul patului. Tot ce stiu e ca mi-a zis mama mult mai tarziu ca-i marturisisem ca, de cate ori il vad, “imi bate inima foarte, foarte tare”

Si vine tovarasa invatatoare intr-o zi si ne spune ca in ziua respectiva nu facem ore pentru ca mergem la teatrul de papusi. Toti copii au inceput sa urle, sa topaie …. bucurie mare. Eu mi-am zis: acum e momentul! Si, pretinzand ca sunt si eu in febra bucuriei generale, m-am apropiat de el si i-am tras un tzoc umed si zgomotos pe obraz. Ma bazam ca ceilalti copii sunt foarte ocupati cu propria manifestare a extazului. Din pacate, unul dintre copii m-a vazut si aproape ca se ineca incercand sa le atraga tuturor atentia. I se bulbucasera ochii, respira sacadat si nu prea mai era in stare decat sa intinda un deget acuzator spre noi si, cu cealalta mana, sa-l traga de haina pe colegul lui de banca. Unul cate unul toti copii au inteles ce incerca micul paracios sa le zica. Si au facut o hora in jurul nostru. Topaiau ca niste mici diavoli cantand: Oaaana l-a pupaaaaaaat pe Vasiiiiiiiile! Eu m-am facut rosie ca o paradaisa si am inceput sa plang.

Acum incerc sa-mi aduc aminte unde se potriveste to’asa invatatoare in peisajul asta…..Oare chiar i-a lasat sa ne umileasca in halul asta fara sa intervina deloc???

A doua zi, cand am ajuns la scoala, am remarcat ca aveam deja alt coleg de banca. Viata e plina de neimpliniri…..

Mesaj pentru Manea Vasile: daca citesti acum, afla despre mine ca-s bine sanatoasa, ceea ce-ti doresc si tie. Cauta-ma, am inca inima ranita! (desen cu o inima sangeranda, strapunsa de o sageata + urma de buze rujate cu gloss portocaliu)