ma uitam aseara la televizor si am nimerit pe Travel and Living, ca de obicei, pe la sfarsitul emisiunii. habar n-aveam la ce emisiune ma uit si incercam sa prind din mers. erau vreo opt fete pana in 25 de ani in jurul unei mese. slabute, cu cearcane imense, cu priviri triste si ratacite. in fata lor cate o farfurie imensa cu o chestie mica si neidentificabila in mijloc - mancarea lor. primul gand: o emisiune despre tulburari de alimentatie, despre anorexie. la un moment dat apare o fata frumoasa, roz in obrajori, priviri vioaie si un aspect, in general sanatos. incepe sa le intrebe daca le e dor de casa, cum se simt acolo, daca e totul in regula. eu, in gand: clar, astea-s anorexice si acum sunt la tratament.
apoi fata incepe sa le povesteasca despre cum a scapat ea dintr-un tsunami, cum si-a pierdut logodnicul in tragedie, cum a stat 8 ore intr-un palmier si in timpul asta auzea voci de copii strigand dupa ajutor dar pe care nu-i putea ajuta pentru ca avea bazinul fracturat si nu se putea misca, cum, la un moment dat, nu a mai auzit vocile copiilor si si-a dat seama ca nu mai putea sa-i ajute nimeni, cum, dupa ce a fost salvata, a petrecut luni de zile incercand sa se recupereze fizic si psihic dupa tragedie si cum, apoi, s-a hotarat sa deschida o fundatie de ajutorare a victimelor afectate de tsunami si cum acest lucru a ajutat-o in primul rand pe ea sa devina mai puternica si sa treaca peste tragedia personala.
eu, de altfel impresionata de povestea fetei, m-am gandit firesc ca e un discurs motivational a carui concluzie fireasca este: sunt oameni pe planeta care traiesc adevarate tragedii si care, totusi, gasesc puterea nu numai sa treaca peste ele dar si sa-i ajute pe altii. fetele sunt puternic impresionate, isi sterg pe furis o lacrima, se uita cu maxima admiratie la fata care-si povestea tragedia de parca ar fi vorbit de altcineva.
si apoi se termina emisiunea. eu, crezand pana la sfarsit ca e vorba de niste fete bolnave de anorexie, aflu cu stupoare din genericul de final ca, de fapt, am urmarit “A model’s life” (sau asa ceva)!!!! deci fatucile alea scheletice, triste, incercanate, pamantii la fata erau modele. fetele alea vor urca pe acel catwalk si vor fi vazute drept idealuri de frumusete. vor aparea pe imense panouri publicitare, machiate si photoshopate si toate fetele le vor privi cu admiratie si invidie, sperand ca vreodata vor ajunge si ele sa arate la fel.
asa ca m-am apucat de ceva research pe gugal si va ofer ceva statistici (v-am mai zis ca ador statisticile?):
- tulburarile de alimentatie au cea mai mare rata a mortalitatii din toate bolile mentale
- 5-10% din cei care sufera de anorexie mor in 10 ani
- doar 30-40% se recupereaza complet
- doar unul din 10 oameni primeste tratament
- tratamentul costa in jur de 30.000$ pe luna pentru cei internati si 100.000$ pentru cei care aleg sa se trateze acasa
- companiile de asigurari nu acopera costul cheltuielilor de tratament
- 95% din cei cu tulburari de alimentatie au varste cuprinse intre 12 si 25 de ani
- 50% din fete intre 11 si 13 ani se vad ca fiind supraponderale
- 80% din fetele de 13 ani au incercat sa tina o cura de slabire
citind pe ici pe colo am aflat ca aceste fete trebuie considerate bolnave psihic si nu doar sclifosite (asa cum nu m-am putut eu abtine sa gandesc), ca tratamentul implica eforturile unite a cel putin 3 medici: nutritionist, psihiatru si un generalist (anorexia afecteaza toate organele interne). cauzele anorexiei sunt diverse: genetice, depresii, cauzate de mediu familial.
si care-i scopul acestui post? am colege ale caror fete de 10, 11, 12 ani tin deja cura de slabire si mamicile lor sunt tare mandre de ele, am eleve care se vad grase desi arata OK (parerea mea), am colege care nu vorbesc decat de calorii, diete, ceaiuri de slabit, pilule de slabit si al caror scop in viata pare sa fie sa dea cateva kilograme jos. e in regula sa sa ai grija de felul in care arati. dar nu cred ca mai e in regula cand gandul ca trebuie sa slabesti pune stapanire pe tine si toata viata ta se invarte in jurul cantarului!
41 raspunsuri so far ↓
Jamilla // aprilie 29, 2008 at 1:43 am
Onutzo…lucrez intr-un domeniu in care ma confrunt si cu asa ceva… Aceste fete nu trebui catalogata ca bolnave psihic…este adevarat, perceptia lor asupra propriului ciorp se distorsioneaza grav, pana la a pierde legatura cu realitatea intr-un mod haotic… dar sunt mai multi factori…In ceea ce priveste tratamenele, se recu[pereaza greu si pt ca multi nu au sprijinul familiei (sunt respinsi, sunt confundati cu “irecuperabili”
si, mai ales, e ca la adictia de dorguri. este o lume terifianta si ai nevoie sa intelegi si din interior, nu numai din afara…familia se lupta etc…dar mai sunt si unii care obliga persoanele bolnave sa manance sau s afaca aia si ailalta ca sa renunte, dar nu merge asa…intai s eincepe cu terapie axata pe trei laturi..psihologica, medicala, personala etc…Cel mai dureros e si faptul ca anxietatea axcestor fete legata de vindecare le face sa se gandeasca astfel: “daca indrznesc (sau daca vreau) sa fac o miscare mai dificila, sa incerc sa ma vindec, poate cad si mai rau”…pentru \ele, lumea este perceputa in minute ca si ore…Statisticile aratate de tine descriu in general, insa implicatiile sunt mult mai profunde…culmea e ca cele mai multe mor. Trist e ca si la noi in Ro incepe sa se mareasca fenomenul asta…
cat despre partea cu colegele care au fete innebunite dupa cure sia s amai departe…am si eu pe aici asemenea “specimene”…. dupa ce mi-am luat cateva “capace ” la spinare, nu ma mai bagin ale lor
ps: acuma nu vorbim de femeile care isi doresc dpoar un pic sa mai slabeasca sau sa arate bine, in limita unei decente si a unei normalitati…
Jamilla // aprilie 29, 2008 at 1:44 am
Oana, scuza-mi greselile de ortografie, am scris rapid
Jamilla // aprilie 29, 2008 at 1:46 am
Aaa, ca tot mi-am amintit: anorexia cam merge mana in mana cu bulimia, desi sunt opuse ca si manifestari, sunt apropiate ca si reactii si comportament, sau cauza-efect
Mazgalici // aprilie 29, 2008 at 2:00 am
De aceea prefer eu fetele cu forme
Jamilla // aprilie 29, 2008 at 3:05 am
mazgalici, stii tu ce stii ;-)))
oana // aprilie 29, 2008 at 3:52 am
Jamilla, am citit mai multe despre anorexie si bulimie, din fericire eu nu le cunosc decat din filme, carti sau net. sunt convinsa ca e mult mai mult de zis despre tulburarile de alimentatie, nici n-am avut pretentia sa acopar tot. doar ca m-a luat prin surprindere faptul ca eu, vreo 20 de minute, am compatimit niste persoane pentru felul in care arata, crezand ca sunt bolnave, ca sa aflu la sfarsit ca, de fapt, ele sunt modele de frumusete in cultura noastra. si deodata m-a izbit gandul ca s-a ajuns atat de departe!
in ceea ce priveste greselile, no problem.
mazgalici, cred ca mai toti barbatii normali la cap prefera fetele cu putin fund, cu sani si nu bubite…
Jamilla // aprilie 29, 2008 at 4:03 am
Onutza, ia uita-te pe gogu referitor la modelul brazilian ana carolina reston… m-a socat chiar si pe mine, si crede-ma, am vazut destule pana acum… dar nu te uita daca te vei intrista, eu nu urmaresc sa te sensibilizez si mai rau!!! ps/; cand am citit prima oara postul tau despre frumusete, nu m-am gandit nici eu pana la final ca sunt modele, chiar am crezut si eu altceva initial
oana // aprilie 29, 2008 at 4:12 am
Jamilla, e vorba de tipa care a murit, nu? cautand pe net despre anorexie am dat de multe imagini socante dar am ales sa nu le pun in post. nu stiu de ce…probabil pentru ca erau mult prea socante!
Jamilla // aprilie 29, 2008 at 4:17 am
una dintre tipele care au murit…. povestea e cu atat mai impresionanta pt ca avusese o sora geamana moarta in acelasi mod, si mai ales, erau tinere rau amandoua …. sa nu mai zic de implicatiile familiale…
oana // aprilie 29, 2008 at 5:17 am
uau, chiar e socant!
si mai trist e ca, desi pare ceva foarte simplu de rezolvat (te apuci si mananci si esti salvata!), nu e chiar asa. rata mortalitatii e destul de ridicata.
limpede // aprilie 29, 2008 at 5:54 am
Acum ceva vreme, cred ca vreo doua saptamani, francezii au dat o lege care interzice orice reclama cu tipe anorexice.
oana // aprilie 29, 2008 at 6:01 am
bravo lor!
intai trebuie sa moara niste fete ca sa se prinda lumea ca e ceva in neregula.
Jamilla // aprilie 29, 2008 at 12:26 pm
era un link pe net, recent au interzis la ei aparitia (sau restrictionat, nu mai stiu exact) accesul pe catwalk al manechinelor extrem de slabe… dar nu cred ca asta va rezolva mare lucru… totusi e un mic pas.
oana // aprilie 29, 2008 at 1:11 pm
nu va rezolva mare lucru intr-o zi, o saptamana, o luna….dar, poate, peste un timp, lumea nu va mai fi atat de superficiala si fetele vor fi educate sa se accepte asa cum sunt si sa creada ca frumusetea fizica e doar una din multele calitati pe care un om le poate avea.
zamolxis // aprilie 29, 2008 at 8:48 pm
am avut odata o prietena cu bulimie. pacalea multa lume ca n-are nimic, inclusiv pe mine. cred c-o sa scriu despre asta, ca-i o poveste interesanta..
oana // aprilie 30, 2008 at 12:41 am
si acum e bine? cum se manifesta? cum a ajuns bulimica?
ok, ok, astept povestea….
Jamilla // aprilie 30, 2008 at 1:53 am
si eu astept povestea
Miraj // aprilie 30, 2008 at 12:48 pm
e trist ceea ce se intampla cu aceste fete…dar pana la urma care-s vinovatii?? pt ca sunt mai multi factori implicati…
Miraj // aprilie 30, 2008 at 12:50 pm
si eu astept….aceeasi poveste…
oana // aprilie 30, 2008 at 1:50 pm
Miraj, nu ma pricep foarte bine dar, din ce-am citit si eu pe net, factorii sunt mai multi: genetici, mediul familial, depresii
zamolxis, suntem deja un club de fane dornice sa aflam povestea cu prietena ta bulimica.
Mazgalici // aprilie 30, 2008 at 3:28 pm
Trebuie sa ma inveti si pe mine sa scriu atat
oana // aprilie 30, 2008 at 3:35 pm
ok, e simplu: cauti un doctor si-ti faci o operatie de schimbare de sex!
pe mine ma mai ajuta si bagajul genetic la care se adauga si ceva defect profesional. ce vrei? imi castig painea vorbind altora ore intregi….
sotul meu e foarte fericit de cand mi-am facut blog: nu-l mai frec pe el la creierasi toata ziua ci pe voi!
aaa, si am uitat sa-ti spun ca am facut o facultate de burtologie!
iti dai seama ca doar raspunzandu-ti tie am scris o gramada? am I good or what????
Jamilla // mai 3, 2008 at 9:13 am
@OFFTOPIC: Onutzo, iti scriu sa te anunt ca m-am hotarat sa-mi sterg blogul, trec printr-o stare de deprimare sufleteasca si nu am acum rabdare sa-mi actualizez blogul cu posturi etc…dar pe tine (si pe ceilalti) o sa te vizitez si o sa comentez in continuare. Te-am anuntat pt ca ma ai in lista de linkuri. Te pup! maine il sterg de tot, astept sa apuc sa ii anunt pe toti care ma au in lista. Oana 2 ;-))
oana // mai 3, 2008 at 10:30 am
Jamilla, imi pare rau sa aud asta, abia te descoperisem si eu si acum vrei sa dispari?
dar de ce sa-l stergi? lasa-l acolo si cand ai sa simti ca esti gata sa te intorci, noi (eu sigur!) te asteptam cu drag.
Jamilla // mai 3, 2008 at 10:32 am
onutzo, scrie-mi mail pe zambetul.clipei ca sa ti dau id meu de mess, cel de toate zilele
…cu blogul…nu stiu doamne, dar stiu ca acum sunt al naibii de intoarsa 
mi-a casunat pe toate din viata mea si pe conturile mele , si pe hi 5, si pe tot 
Jamilla // mai 3, 2008 at 12:10 pm
onutzo, mi-a parut rau dupa aceea, asa ca mi-am facut altul, asta e noua adresa, ca s-o inlocuiesti cu cea veche de la linkuri
uite “puiul” nou:
http://jamilla4smile.blogspot.com/
multu de intelegere!
Jamilla // mai 4, 2008 at 9:00 am
Onutzo, unde disparusi azi? Mi-e cam dor de scrierea ta! (ps: sa nu uiti sa imi schimbi adresa la blogroll)
oana // mai 4, 2008 at 1:02 pm
Jamilla, you’ve got mail.
Jamilla // mai 5, 2008 at 4:00 am
Onutzo, vazut si bagat la creieras. Fugi pe blogu’ meu, ai o melodie misto acolo. O sa-ti placa! la mail iti raspund de acasa. te pup!
Diana // mai 6, 2008 at 12:41 am
Din pacate le vedem doar pe fetele acelea DAR sunt atat de multe in situatia asta… si pentru ce? De ce este considerat frumos sa fii piele si os?
lilisor // mai 6, 2008 at 4:45 am
De cand cu emisiunile despre anorexie au aparut si dolofanele care aspira la rolul de model de urmat. E trist ca sunt fete obsedate de cure de slabire, nu pot intelege asta pentru ca in adolescenta eu eram “obsedata” de ingrasat. Sau ma rog, sa mananc mereu pentru ca din cauza activitatii mi se facea foame din 2 in 2 ore. :))
Oricum nu e bine sa o dam dintr-o extrema in alta. Spre exemplu Chloe Marshall, o fata de 17 ani aspira la titlul de Miss England desi e grasuta bine. Ceea ce ar duce la un alt dezechilibru, de genul ” daca ea e acceptata asa, si eu pot” si iarasi nu e bine. Intotdeauna am crezut ca e mai bine sa pastrezi un echilibru in toate.
In adolescenta eu doream sa ma apropii de standardul Shakira, nicidecum al vreunui fotomodel. Mai considera cineva marimile 90/60/90 ca si marimi standard?
Cea mai mare vina o au parintii si prietenii. Ei supun adolescenta la cele mai mari presiuni. Tin minte cat de demoralizata veneam din sat, cand bunica imi spunea ca sunt prea slabuta ca n-aveam 60 de kile. (desi nu trec de 1,65m). Din fericire parintii niciodata nu mi-au spus ca sunt prea grasa sau prea slaba. Chiar taica-meu m-a amenintat cu bataia daca ma aude vreodata ca spun ca sunt “urata” sau ca ma desconsider. :)) Oricum eu mi-am indreptat atentia spre alte lucruri, mult mai importante.
Jamilla // mai 6, 2008 at 5:08 am
lilisor, tu ai un echilibru interior format si cu ajutorul educatiei de la parinti, si cu ajutorul personalitatii tale. Alte fete… nu stau asa d ebine la capitolul asta. Ce sa mai zic de cele cxare “papa” bataie la greu… eu si cu tine am fost si suntem norocoase dar altele… bine zis, subscriu la tine!
Zapacila // mai 6, 2008 at 5:36 am
Saracele fete! Si eu care de cand ma stiu ma chinui sa ma ingras si e bucuria mea cand mai pun un kil. Daca aveam 2 cm in plus ma faceam si eu model si nu mai trebuia sa fiu pusa la slabit! Cum e soarta asta, mai frate!
Zapacila // mai 6, 2008 at 7:38 am
2 cm in plus in inaltime vreau sa zic.
Jamilla // mai 6, 2008 at 8:28 am
Onutza si toate celelalte bloggerite, va inscrieti? uitati aici: http://www.reportervirtual.ro/2008/05/02/cea-mai-sexy-bloggerita-editia-de-primavara.html. Haida fetelor, macar de plictiseala ;-)))))
oana // mai 6, 2008 at 2:45 pm
lilisor, ti-a raspuns Jamilla mai bine decat as fi putut eu s-o fac. si cred ca ai dreptate, presiunea mediului in care traiesti e foarte puternica si poate destabiliza destul de usor psihicul fragil al unui adolescent.
Zapacila, fishing for compliments? hai sa-ti mai zic o data, treaca de la mine: arati chiar foarte bine!!!!
dar cu siguranta as spulbera plictiseala celor din juriu. care s-ar amuza copios!
Jamilla, nici macar de plictiseala nu m-as inscrie la asa ceva!
dar, daca te inscrii, spune-mi unde sa te votez. pe un sustinator poti conta cu siguranta!
oana // mai 6, 2008 at 2:46 pm
dar se pare ca nu sunt singurul sustinator: esti pe primul loc!!!
Jamilla // mai 7, 2008 at 12:20 am
Onutza draga mea, m-a inscris alta bloggerita fara sa stiu, a fost o surpriza pt mine ;-))) si nu m-am mai retras. gasesti pe blogu meu linkul exact. te pupic, stiu ca am ramas restanta cu mailul dar ma voi revansa. ps: am pus un trandafir alb in blog….noi stim de ce!
oana // mai 7, 2008 at 12:57 am
Jamilla, castigi detasat! n-ai nici o sansa sa nu castigi!
farasens // mai 8, 2008 at 10:58 pm
Frumusetea e o gandire profunda . Pentru mine asta e . Paremi-se mie ca traim intr-o lume care traieste o fita . Toti vor sa fie frumosi , sa impresioneze , sa aiba pe cel/cea mai frumoasa . Dar nu totdeauna cel mai frumos , sau cea mai frumoasa , e cel mai frumos sau cea mai frumoasa . Degeaba e organizata materia-ti intr-un fel placut la vedere si excitant ( aberez ) , daca pe tine nu te prea duce neuronu .
oana // mai 9, 2008 at 6:26 pm
farasens, eu sunt convinsa ca si carcasa isi are importanta ei in relatiile dintre barbati si femei. sau chiar in orice tip de relatie.
ce ma socheaza pe mine este pana unde se poate ajunge pentru a sluji unui tipar de frumusete pe care eu nu-l inteleg deloc.
dar acum ma gandesc ca au mai fost aberatii din astea in moda de-a lungul timpului: corsete care devenisera de-a dreptu periculoase pentru sanatate, peruci fantasmagorice imbacsite si pline de paduchi….
eu tot astept ca bunul simt si instinctul de supravietuire sa rasara de pe undeva si sa puna capat prostiilor astora.
Scrieti un comentariu