Elevul român

Elevul român este o specie destul de răspândită in România. De fapt, el traieşte în fiecare oraş, sat sau comună din România. Succesul lui ca specie se datoreaza anumitor factori pe care vom încerca să-i studiem acum.

Pentru început, sa facem o clasificare a elevilor români. Ei se împart in:

elevi de

• şcoala primară
• şcoala generala
• liceu

Azi ne vom ocupa de elevii de liceu, ei fiind subspecia cea mai interesantă.

Elevii de liceu cutreieră liberi meleagurile ţării, fiind mai des întâlniţi in mediile urbane. Ei reprezintă subspecia din vârful lanţului trofic în cadrul speciei elevului român – elevii de şcoală generală temându-se, în general, de ei iar cei de şcoală primară fiind consideraţi nesemnificativi din punctul lor de vedere.

Duşmanul natural al elevului român este profesorul român. Elevii de liceu posedă o varietate mare de metode care le asigură succesul supravieţuirii şi care îi ajuta sa evite să fie anihilaţi de profesori. Vom încerca aici sa analizăm unele din aceste metode, ele fiind prea multe pentru a le putea cuprinde pe toate.

Una din metode este disimularea. Este o metodă destul de des întâlnită in regnul animal si chiar vegetal: o specie de potârniche nordică pretinde că este rănită pentru a atrage prădătorii si a-i îndepărta de cuib; o specie de şarpe, nu numai că se preface mort cand este ameninţat, dar chiar emite un miros specific de cadavru. Disimularea in cazul elevului român se prezintă sub mai multe forme:

• minciuna – ex. „Ma scuzaţi, eu mi-am scris tema dar ne mutăm şi mama mi-a rătăcit caietul prin casă.” „Vă rog sa nu ma ascultaţi, nu am putut să invăţ pentru că aseară ne-a inundat vecinul de deasupra si a trebuit să scoatem toate covoarele, să le spălăm….”

• prefăcătoria – elevul român are o capacitate umitoare de a-şi schimba tonalitatea vocii, expresia feţei şi chiar culoarea pielii, toate cu scopul de a face duşmanul – profesorul român – să creadă că elevul este mult prea bolnav să fie ascultat, sa dea lucrare, sa participe la ore sau chiar sa rămână la ore.

O alta metodă de succes este enervarea duşmanului. Pentru elevul român reprezintă o luptă câştigată, o victorie importantă, chiar dacă războiul final e câştigat tot de profesor. Sunt mai multe modalităţi prin care se poate obţine acest lucru:

• ignorarea profesorului – reprezintă o metodă de succes având în vedere că profesorul român are nevoie de doze constante de adulaţie pentru a putea supravieţui. Privându-l pe acesta de doza zilnică, se ajunge la situaţia în care profesorul, din ce in ce mai iritat, îşi pierde controlul – moment în care poate fi manipulat foarte uşor să încalce regulamentul sau regulile simple de bun simţ. Metoda, deşi eficace, prezintă totuşi pericole: este urmată, în general, de acţiuni vindicative pline de succes pentru ca, sa nu uităm, profesorul român este deasupra elevului român în lanţul trofic.

• ironia, sarcasmul – ca în orice specie, şi în cea a profesorului român, se nasc exemplare slabe, doar că, spre deosebire de alte specii, aceste exemplare nu sunt eliminate la naştere sau in fragedă pruncie. Elevul român are o capacitate uluitoare de a depista aceste exemplare şi de a profita de incapacitatea lor de a răspunde în mod corespunzător atacurilor verbale. Problema cu aceasta metodă este că, pentru a compensa lipsurile intelectuale ale exemplarului din corpul didactic, acesta îşi dezvoltă agresivitatea peste normele admise. Prin urmare, acţiunile vindicative vor fi mult mai usturătoare.

Violenţa, deşi reprezintă o măsură extremă, face şi ea parte din arsenalul elevului român. Se poate manifesta verbal (cel mai adesea) dar si fizic (în cazuri, totuşi, rare). Apare, de obicei, ca răspuns la acţiunile de anihilare extreme întreprinse de profesori: lucrari de control neanunţate, incercarea de eliminare a elevului român din propriu teritoriu – sala de clasă, ameninţări cu corigenţe, repetenţie, eliminare, exmatriculare.

Toate aceste metode ajută elevul român în lupta sa permanentă cu profesorul român. Ele, de asemenea, reprezintă bariere impotriva încercărilor profesorului român de a domestici această specie. Datorită lor, supravieţuirea elevilor români este asigurată. Atâta timp cat elevii români işi vor transmite din generaţie în generaţie aceste uimitoare metode de supravieţuire putem fi siguri că ei vor cutreiera liberi prin sălile şi pe coridoarele şcolilor din întreaga Românie.

Noutati pentru Jamilla :)

Draga Jamilla,

In primele mele randuri vreau sa-ti spun ca sunt bine sanatoasa ceea ce-ti doresc si tie.

In urmatoarele randuri nu stiu ce sa-ti mai zic pentru ca nu s-a intamplat nimic demn de mentionat pe blog! Adica… s-au mai intamplat unele-altele dar nu se pot da pe post.

sunt bizi-bizi-bizi rau de tot ceea ce ma ‘nerveaza la culme. Daca nu iti dai seama de ce, te rog reciteste postul cu lenea.

Ti-as mai scrie cate ceva dar tocmai am venit de la serviciu, dupa 11 ore de munca si nici nu mai sunt sigura ca ceea ce scriu e corect, logic sau coerent cat de cat.

Astept vesti de la tine cat mai curand posibil!

Cu drag,

Oana

Profesor de profesor…

oare ce satisfactie ai ca profesor sa lasi 70 de elevi corigenti pe toamna? oare ce orgasme multiple simti cand intri in clasa si simti frica elevilor? ii vezi tremurand, cu palmele transpirate, respirand repede, cu inima sa le iasa din piept! si tu te asezi maiestuos la catedra, le zambesti cat poti tu mai fals si-ti ascunzi cu greu satisfactia pe care o ai vazandu-ti puterea asupra atator oameni!

si ce cantitati de ipocrizie iti trebuie ca sa incerci sa-ti convingi colegii ca buchetele imense de flori si pungile cu cadouri sunt un semn al iubirii pe care elevii ti-o poarta?

bleah…mi-e o sila imensa. gandeam, mai demult, ca sunt multi oameni care n-au ce cauta in invatamant. nu numai ca nu reusesc sa educe pe nimeni sau sa impartaseasca ceva din “vasta” lor intelepciune, dar au chiar un efect negativ asupra copiilor. dar acum imi dau seama ca exista oameni care nu ar trebui sa traiasca printre alti oameni, cel putin nu in preajma copiilor.

si ce ma enerveaza cel mai tare este faptul ca, in atatia ani de invatamant, acesti oameni au reusit, cumva, sa se convinga pe ei insisi ca ceea ce fac ei e corect si drept: elevii exista ca sa-i mulgem de cadouri, e inutil sa incercam sa-i invatam ceva pentru ca oricum sunt niste mici imbecili cu aere de teribilisti, elevii trebuie tinuti in frau prin jigniri, umilinte si teroarea repetentiei, orice secunda din ora e un bun prilej de a-i demonstra cretinului de elev ca nu are nici o sansa de a invata ceva.

da, vorbesc de o colega de-a mea. o venerabila doamna la varsta pensiei care in fiecare zi se lauda cu cat de putin invata elevii la materia ei. am incercat mai multi sa-i spunem ca, in cazul in care o scoala intreaga are mari dificultati in a invata o materie, poate nu e doar vina lor, ca n-or fi toti inapoiati! dar oama are idei putine dar fixe!

si de ce ma enervez eu asa? ar trebui sa stau in banca mea, sa-mi vad de orele mele si gata! dar problema e ca avem de-a face cu elevi din ce in ce mai agresivi. elevi care nu mai au nevoie de motive in plus de frustrari. elevi pe care ea ii toaca maruntel si apoi ni-i paseaza noua. ei bine, s-au dus naibii metodele moderne, comunicative si interactive de predare. incearca sa explici unor adolescenti umiliti si frustrati ca adultii nu-s chiar dusmanii lor de moarte si ca s-ar putea comunica cu ei intr-un mod civilizat si aproape normal. yeah…right!

gata, ne mutam inapoi!

s-a rezolvat cu atacul hackerilor! si am stat si am cugetat ca tot mai bine e dincolo, pe http://www.oana.i3.ro/ asa ca ne intoarcem acolo. “ne” – adica eu si cei trei cititori ai mei. atata caz fac de zici ca am o mie de omuleti care intra aici si citesc….

eniuei, asta era ideea, cine vrea sa ma citeasca, haideti dincolo, va astept cu un post super-ultra-mega-extra-interesant despre Google translate!

Google translate

   ati vazut? a aparut google translate! o fi aparut mai demult dar eu abia acum am aflat de el. si l-am incercat. si am ras! hai sa radeti si voi. am luat un paragraf din postul meu Lene si l-am introdus frumusel pe pagina google translate, am setat limbile (ia nu va mai ganditi la tampenii!) si am apasat butonul translate. iata ce a iesit:

ok, ok, I know, I never wrote much here. can I invoc a lot of reasons: it was Easter and I took the job, was the day my husband and I were guests at a time we’ve been bolnavioara (saracuta me), my laptop was broken and had to calculici share with old husband who, once located in front of the computer only with spatula can be of all – and as able to find a few reasons but the truth is that I was lene. yes’ not so! lene of lene! nor now I’m not too good.

si acum, textul original:

ok, ok, stiu, n-am mai scris de mult pe aici. as putea sa invoc o gramada de motive: a fost Pastele si am avut treaba, a fost ziua sotului meu si am avut invitati, la un moment dat am mai fost si bolnavioara (saracuta de mine), mi s-a stricat laptopul si a trebuit sa impart batranul calculici cu sotul care, o data asezat in fata calculatorului, doar cu spatula mai poate fi desprins – si as mai putea gasi vreo cateva motive dar adevarul e ca mi-a fost lene. da’ nu asa! lene de lene! si nici acum nu mi-e prea bine.

nu ca-i tare? probabil ca se va mai imbunatati dar acum e de-a dreptul hilar!

i’ve been hacked!!!!

da, am fost hackuita! ce poate fi mai tare de-atat!!!!!

ma uitam eu cu bucurie la ecranul ala negru in timp ce-mi beam cafeaua de dimineata, ma gandeam la matrix si la cat de importanta sunt, incercam sa ghicesc pe cine am suparat atat de tare incat sa-mi faca asa bucurie cand, deodata intra Haotik (daca va mai amintiti, cel care m-a ajutat sa ma mut in casa noua) care-mi spune ca nu-s singura si ca, de fapt, sunt ceva probleme cu serverul. si asa s-a dus mandria mea de a fi unica, irepetabila, interesanta si deranjanta. m-am intors cuminte in mediocritatea mea si m-am mutat pe vechiul blog.

v-as da niste detalii tehnice dar zau daca ma pricep. in schimb, Zamolxis stie mai multe.

si, cand sa fac si eu un screen print ca sa vedeti ce dragut arata blogul meu azi dimineata, a disparut imaginea aia infricosatoare si a aparut asta. dar, daca vreti sa stiti cum arata, tot la Zamolxis puteti vedea. (na ca fac si rime acum!).

cred ca de aici nu ma mai mut nicaieri. oricum, mi-a placut! si mi-ar fi placut si mai mult sa stiu ca-s singura. da’ asa….la gramada….

later edit: acum imi dau seama ca si Haotik a fost hackuit!

Lene

ok, ok, stiu, n-am mai scris de mult pe aici. as putea sa invoc o gramada de motive: a fost Pastele si am avut treaba, a fost ziua sotului meu si am avut invitati, la un moment dat am mai fost si bolnavioara (saracuta de mine), mi s-a stricat laptopul si a trebuit sa impart batranul calculici cu sotul care, o data asezat in fata calculatorului, doar cu spatula mai poate fi desprins – si as mai putea gasi vreo cateva motive dar adevarul e ca mi-a fost lene. da’ nu asa! lene de lene! si nici acum nu mi-e prea bine.

partea proasta e ca a inceput scoala. partea buna e ca lucrez cu niste omuleti cu resurse inepuizabile de energie asa ca ma mai incarc si eu. partea proasta e ca ma gandesc deja la vacanta urmatoare. partea buna e ca nu mai sunt decat 6 saptamani. partea proasta e ca dupa aia incepe bacalaureatul. partea buna e ca am sa ma distrez la bac. partea proasta e ca vor veni si caldurile alea insuportabile. partea buna e ca s-ar putea sa ne luam aer conditionat. partea proasta e ca eu nu prea suport aerul conditionat. partea buna e ca e de preferat aerul conditionat caldurii insuportabile de la noi din apartament.

ziceti si voi daca nu am eu o viata grea!

am pe naiba! e clar ca-s o fitoasa! Oano, revino-ti!

P.S. scuze pentru postul asta, n-am prea dormit azi noapte!