Elevul român este o specie destul de răspândită in România. De fapt, el traieşte în fiecare oraş, sat sau comună din România. Succesul lui ca specie se datoreaza anumitor factori pe care vom încerca să-i studiem acum.
Pentru început, sa facem o clasificare a elevilor români. Ei se împart in:
elevi de
- şcoala primară
- şcoala generala
- liceu
Azi ne vom ocupa de elevii de liceu, ei fiind subspecia cea mai interesantă.
Elevii de liceu cutreieră liberi meleagurile ţării, fiind mai des întâlniţi in mediile urbane. Ei reprezintă subspecia din vârful lanţului trofic în cadrul speciei elevului român – elevii de şcoală generală temându-se, în general, de ei iar cei de şcoală primară fiind consideraţi nesemnificativi din punctul lor de vedere.
Duşmanul natural al elevului român este profesorul român. Elevii de liceu posedă o varietate mare de metode care le asigură succesul supravieţuirii şi care îi ajuta sa evite să fie anihilaţi de profesori. Vom încerca aici sa analizăm unele din aceste metode, ele fiind prea multe pentru a le putea cuprinde pe toate.
Una din metode este disimularea. Este o metodă destul de des întâlnită in regnul animal si chiar vegetal: o specie de potârniche nordică pretinde că este rănită pentru a atrage prădătorii si a-i îndepărta de cuib; o specie de şarpe, nu numai că se preface mort cand este ameninţat, dar chiar emite un miros specific de cadavru. Disimularea in cazul elevului român se prezintă sub mai multe forme:
- minciuna – ex. „Ma scuzaţi, eu mi-am scris tema dar ne mutăm şi mama mi-a rătăcit caietul prin casă.” „Vă rog sa nu ma ascultaţi, nu am putut să invăţ pentru că aseară ne-a inundat vecinul de deasupra si a trebuit să scoatem toate covoarele, să le spălăm….”
- prefăcătoria – elevul român are o capacitate umitoare de a-şi schimba tonalitatea vocii, expresia feţei şi chiar culoarea pielii, toate cu scopul de a face duşmanul – profesorul român – să creadă că elevul este mult prea bolnav să fie ascultat, sa dea lucrare, sa participe la ore sau chiar sa rămână la ore.
O alta metodă de succes este enervarea duşmanului. Pentru elevul român reprezintă o luptă câştigată, o victorie importantă, chiar dacă războiul final e câştigat tot de profesor. Sunt mai multe modalităţi prin care se poate obţine acest lucru:
- ignorarea profesorului – reprezintă o metodă de succes având în vedere că profesorul român are nevoie de doze constante de adulaţie pentru a putea supravieţui. Privându-l pe acesta de doza zilnică, se ajunge la situaţia în care profesorul, din ce in ce mai iritat, îşi pierde controlul – moment în care poate fi manipulat foarte uşor să încalce regulamentul sau regulile simple de bun simţ. Metoda, deşi eficace, prezintă totuşi pericole: este urmată, în general, de acţiuni vindicative pline de succes pentru ca, sa nu uităm, profesorul român este deasupra elevului român în lanţul trofic.
- ironia, sarcasmul – ca în orice specie, şi în cea a profesorului român, se nasc exemplare slabe, doar că, spre deosebire de alte specii, aceste exemplare nu sunt eliminate la naştere sau in fragedă pruncie. Elevul român are o capacitate uluitoare de a depista aceste exemplare şi de a profita de incapacitatea lor de a răspunde în mod corespunzător atacurilor verbale. Problema cu aceasta metodă este că, pentru a compensa lipsurile intelectuale ale exemplarului din corpul didactic, acesta îşi dezvoltă agresivitatea peste normele admise. Prin urmare, acţiunile vindicative vor fi mult mai usturătoare.
Violenţa, deşi reprezintă o măsură extremă, face şi ea parte din arsenalul elevului român. Se poate manifesta verbal (cel mai adesea) dar si fizic (în cazuri, totuşi, rare). Apare, de obicei, ca răspuns la acţiunile de anihilare extreme întreprinse de profesori: lucrari de control neanunţate, incercarea de eliminare a elevului român din propriu teritoriu – sala de clasă, ameninţări cu corigenţe, repetenţie, eliminare, exmatriculare.
Toate aceste metode ajută elevul român în lupta sa permanentă cu profesorul român. Ele, de asemenea, reprezintă bariere impotriva încercărilor profesorului român de a domestici această specie. Datorită lor, supravieţuirea elevilor români este asigurată. Atâta timp cat elevii români işi vor transmite din generaţie în generaţie aceste uimitoare metode de supravieţuire putem fi siguri că ei vor cutreiera liberi prin sălile şi pe coridoarele şcolilor din întreaga Românie.
