O noua religie

Din câte îmi mai amintesc eu din cursurile de la facultate, religia (oricare ar fi ea) are un scop bine definit in viaţa oamenilor: oferă valori morale, modele de comportament, sprijin spiritual, speranţa unei vieţi dupa moarte. Dar se pare ca în zilele noastre religia a rămas inţepenită pe undeva în Evul Mediu refuzând sa-şi mai indeplinească datoria faţă de enoriaşi şi astfel oamenii sunt într-o permanentă căutare a unei noi religii care să le explice lumea şi care să-i ajute să treacă mai uşor prin viaţă.

Şi au găsit-o! Încă nu are un nume dar adepţii ei se inchină la siglele firmelor de lux: Chanel, Versace, Dolce&Gabbana, Puma, Nike, Christian Dior şi multe altele. Noua religie răspunde exact cerinţelor oricărei religii şi voi demonstra acest lucru folosindu-mă de o poză găsită pe situl Cocalari şi printzese.

Să analizăm puţin ce zice fata asta aici:

1. “Am Fitze De Top Model Sunt Fata De Firmă Channel” – noua religie îi oferă identitate, fata nu are dubii în ceea ce priveşte cine este ea: ea este fată de firmă Chanel. (by the way, se scrie Chanel nu Channel)

2. religia o ajută să treacă mai uşor peste greutăţile inerente vieţii, îi oferă suport moral, lucru pe care îl putem observa în următoarele versuri: “Versace Ma Ridikat D&G Ma Ajutat NIKE Mia Spus/Adev K Nu Sunt Un Om Ratat” (ca orice religie, şi aceasta foloseşte un limbaj uşor criptic, înţeles pe deplin doar de iniţiaţi)

3. în continuare, preoteasa – cred că putem s-o numim fără echivoc preoteasa noii religii întrucat se pare că este o iniţiată în ceea ce priveste tainele acesteia – deci preoteasa ne dezvăluie nişte modele de comportament: “Am fitze in stil Armani/Bag In Boala Toti Dusmanii/ Si Am Arfe In Stil Versace/La Baieti Aia Le Place.” – sau: “K Vrajala Mea Armani La Picioare Am Totzi Tziganii/Ji Tupeul Meu Versace Delok Nu Va Lasa In Pace”. Este foarte clar tiparul comportamental pe care aceasta nouă religie îl impune. Dacă religiile vechi îndemnau la smerenie, discreţie, modestie, aceasta cere enoriaşilor să fie cât mai îngâmfaţi, cât mai plini de ei astfel încât să-şi intimideze toţi duşmanii. Se pare ca adepţii noii religii au foarte mulţi duşmani si de aceea este nevoie de un astfel de comportament.

Şi, ca orice religie care se respectă, şi aceasta are grijă de suflet după moarte. Dar, ca acest lucru să se intâmple, decedatul trebuie înmormântat cu toate posesiunile ca astfel să poată demonstra Divinităţii că în timpul vieţii a respectat cu sfinţenie tot ceea ce cere noua religie: a trăit în cultul banului, a respectat ritualul shoppingului cu evlavie cumpărând doar lucruri foarte scumpe, chicioase si cu sigla firmei la vedere. Pentru exemplificare, vedeti poza de mai jos:

Acesta e departe de a fi un studiu complet asupra noii religii. Cercetările continuă şi, pe măsură ce se va pătrunde mai adânc în tainele ei, vom reveni cu adaugiri.

Vacanta…

na! a venit vacanta mult-asteptata! din timpul scolii visam la dimineti petrecute in pat cu telecomanda in mana, iesiri la terase cu prietenii, plimbari prin munti, motaieli in timpul zilei, ore petrecute la calculator citind bloguri si jucand jocuri tampitele….

si eu deja m-am plictisit!!!! nu, nu vreau la scoala din nou. vacanta este pentru profesori (sau ar trebui sa fie) un timp destinat terapiei, o perioada in care sa te vindeci de vocile stridente care-ti suna in cap: doamna! doamna! doaaaamnaaaa! pe mine de ce nu ma bagati in seama? (cuvantul “doamna” trebuie pronuntat neaparat cu accent pe ultimul a si cu o voce cat mai pitigaiata, altfel n-are farmec). terapia trebuie folosita si pentru a uita de maldarele de statistici, hartii, hartiute – hartogaraie pe care trebuie s-o completezi la fiecare sfarsit de an scolar. la mine functioneaza atat de bine terapia asta incat la fiecare sfarsit de an doar eu si cei in primul an de invatamant intrebam intr-una: daca e corigent, il trecem la situatie anuala neincheiata? daca e repetent din cauza absentelor, il trecem la abandon scolar sau la nescolarizat?

deci: nu vreau inca la scoala – trebuie sa-mi termin terapia – si deja ma plictisesc! trebuie sa gasesc eu ceva de facut vacanta asta. oare sa ma apuc sa spal geamurile de la balcon? neah….prea eroica fapta. oare sa fac ceva de mancare? neah…prea plictisitor. sa spal cainele? neah..el n-are nici o vina ca ma plictisesc eu.

si acum pentru cei care nu s-au sinucis de plictiseala citind acest post: stati fara griji! gasesc eu ceva de facut vacanta asta. la urma urmei, nu mai sunt decat vreo 3 luni si se termina, nu?

Viata de caine

M-am trezit! Ăştia doi de ce mai dorm? Da’ oare dorm sau se prefac? Ia s-o miros puţin pe faţă. Ahaaaa, mormăie. Asta înseamnă că s-a trezit! Ce mă bucur! Ce mă bucur! Na, acum mormăie şi el. Aaa, îi dădeam cu codiţă pe la nas. Dar, dacă mormăie, înseamnă că s-a trezit, nu? Ia să-l salut cu nişte limbuţe pe faţă. Acum s-a întors pe partea cealaltă. Uffff, ăştia chiar au de gând să mă ignore în continuare.

Ia stai! Parcă aud ceva. E căţelul de la et. 2. S-a trezit! Ia să-l salut: SAAAAAALLLLUUUUT VEEEECIIINEEEE! TE-AI TREEEEEEZIIIIIIIT? Oare de ce ţipă ăştia doi la mine? Nu făceam decât să-l salut pe căţelul ăla drăgălaş de la 2.

Iar se aude ceva! Ia să merg pâş-pâş până la uşă să văd cine e pe holul blocului. Aaaa, e vecinul. Nu ştiu unde pleacă el la oră 6 în fiecare dimineaţă dar e mereu încântat să mă audă lătrând şi mai ales când mă izbesc în uşă cu atâta putere. De fiecare dată îmi zice ceva. Nu prea înţeleg ce, dar seamănă cu un lătrat. Şi eu de fiecare dată încerc să îi răspund cam la fel. E tare drăguţ vecinul nostru.

Parcă mi s-a făcut foame. ia să iau nişte bobiţe din astea. iau mai multe că să le pot mânca în mijlocul sufrageriei. ăştia doi îmi tot pun castronul cu mâncare pe hol şi nici acum n-au înţeles că mie îmi place să mănânc pe covorul din sufragerie. aşa…am ajuns în sufragerie, las bobiţele jos, pe covor. acum pot mânca şi eu în linişte.

Dar ce se aude? Ce-i zgomotul asta? Ia să-i anunţ şi pe leneşii ăştia doi: HEEEEI! SE AUDE CEVAAAA! VOI N-AUZIIIITIII? A, sunt păsările alea nebune care se giugiulesc pe tablă pervazului. Noroc că le-am alungat eu că altfel i-ar fi putut trezi pe stăpânii mei. Doaaaaamne-doaaaamne, sunt aşa de mândră de mine că am alungat păsările alea idioate. Merit şi eu o mângâiere măcar, nu? Oare dacă mă postez pe perna ei, mă uit fix la ea şi dau puternic din coadă, o să-mi capăt mângâierea? Nope…se pare că nu.

Mai bine mă culc la loc. Na, vreau să mă bag sub pătură şi n-am pe unde. Dacă aştept aici, oare se prinde vreunul şi-mi ridica puţin pătură ca să mă pot băga şi eu dedesubt? Nu, nu se prinde nici unul. Nu-i nimic: îmi fac capul sfredeluş şi încerc să întru pe sub pătură. Am reuşit! Mai contează că am tras pătură de pe amândoi? Oare de aia se burzuluiesc amândoi la mine? Uffff, tare-s urâcioşi. Mai bine mă fac covrigel şi încerc să dorm şi eu puţin. Treaba de câine de pază e destul de obositoare!

Guilty

toti ne dam mari si ne batem cu caramida in piept (de unde o fi venit vorba asta masochista?) ca noi nu incalcam legea. yeah….right. incepand cu propriul calculator pentru ale carui programe putini au licenta si terminand cu mici (sau mari) incalcari ale legi, toti suntem niste infractori! clar asta! asa ca azi m-am hotarat sa marturisesc tot.

sa incepem cu perioada timpurie:

liceu (anii ‘87-’91)

am furat de pe o taraba din piata un fluier de plastic alb cu bleu, pret – 10 lei. fapta a fost consecinta unui pariu pus cu prietenele mele de atunci. inca am remuscari. fluierul imi bantuie visele in noptile cu furtuna aparand sub forma unui fluier gigantic cu lanturi ruginite atarnand si zornaind. fluierul fluiera lugubru (am tot cautat un adverb cu F ca sa-mi iasa aliteratia dar n-am gasit).

impreuna cu colegele de camera am mancat toata mancarea unei fete din alta camera. precizez ca ne era foarte foame si Rodica (partea pagubita) manca mereu din macarea noastra dar pe a ei (de mancare e vorba) o tinea sub cheie. mai precizez, de asemenea, ca tatal ei era cioban si, drept urmare, dulapul ei cu mancare era plin de delicatese (sa nu uitam ca era inainte de revolutie), delicatese cum ar fi: smantana, cascaval, branza, sarmale, carnati (si gata ca e noapte si iar mi se face foame). declar ca, ceea ce n-am putut manca, am dus in alta camera sa se bucure si alte fete de ospat. tin sa precizez in apararea noastra ca, dupa ce i-am golit dulapul, am facut curatenie luna stergand rafturile si acoperindu-le cu coli albe de hartie.

facultate

am furat o scrumiera dintr-un bar studentesc. fapta a fost deliberata si premeditata si se datoreaza faptului ca nu aveam scrumiera in camera. mentionez ca scrumiera era mare cat o zi de post, din sticla tranparenta, usor galbuie si, de asemenea, mentionez ca am furat-o plina cu scrum si mucuri de tigara. fapta s-a produs sub presiunea exercitata de insotitoarele mele care nu incetau sa-mi dea coate si sa-mi sopteasca: ia-o acum! hai! bag-o in buzunar! mi-am pierdut temporar uzul ratiunii si, fara sa gandesc prea mult, am insfacat scrumiera plina ochi si am varat-o in buzunarul de la geaca. nu mai am geaca dar sunt convinsa ca si acum mai miroase a scrum de tigara.

anii de dupa facultate

am luat spaga. 4 roti de cascaval. declar si asta desi nu sunt foarte sigura ca e vorba de spaga. femeia a venit, a vorbit cu mine si, dupa ce a plecat, am observat o sacosa cu ceva infasurat in hartie alba. am considerat ca e spaga (tocmai ii facusem un serviciu). cascavalul a fost foarte bun, o astept pe doamna cu produse noi si, de preferat dietetice: cascavalul ingrasa.

in apararea mea tin sa mentionez ca nu sunt singura: o colega si buna prietena a primit spaga de la un parinte cateva pachete de guma orbit cu diverse arome. o alta colega a primit 10 suluri de hartie igienica. deci, tagma noastra e o tagma de spagari si cine sunt eu sa merg impotriva curentului?

ufffff, tough job! dar acum ma simt mult mai bine. sper ca spectrul fluierului nu ma va mai bantui in noptile cu furtuna.

Snobism, istorie si paporniţe

Am văzut şi eu, ca toată lumea bănuiesc, oribilitatea aia de paporniţă Louis Vuitton care acoperă cu neruşinare Monumentul Pompierilor din Bucureşti. Eu foarte patrioată nu sunt si, sinceră sa fiu, nici cu istoria nu prea le am. Dar totuşi, sa fim serioşi: monumentul ăla era pus acolo ca să nu uităm că  nişte oameni au murit şi noi le datorăm măcar atât: să ne amintim din când în când de ei.

Şi, după ce că nici patrioată nu-s, nici la trenduri nu prea mă pricep. Aşa ca am intrat şi eu pe situl Louis Vuitton să văd de ce toată lumea e aşa de extaziată că şi-au deschis ăştia magazin în România. Şi brusc mi-am dat seama că trăim în lumi complet diferite. Lumea mea e lumea celor pentru care hainele reprezintă încă cea mai bună modalitate de a te apăra de intemperii şi de a fi decent în public şi lumea lor e lumea celor pentru care hainele şi accesoriile reprezintă un fel de uriaş panou publicitar pe care scrie cu litere de-o şchioapă: AM VALOARE PENTRU CA AM BANI! Şi atunci nici nu prea mai contează ce pun pe ei atâta timp cât se vede clar brandul, sa ştie lumea că au dat o caruţă de bani.

Oameni buni! Genţile alea sunt urâte! Sunt hidoase! Au toate culoarea aia diareică şi printul vomitiv. Eu tot aştept ca cei de la Louis Vuitton să apară cu o declaraţie publică în care să declare că genţile reprezintă o farsă prin care se vroia sondarea nivelului de snobism al celor cu foarte mulţi bani.

Poate că fac şi eu ca vulpea care n-ajunge la struguri. Poate că, dacă aş avea bani în prostie, mi s-ar pune o pâcla pe creier care mi-ar dezactiva bunul simţ. Poate că, dacă aş intra în lumea lor, scopul vieţii mele ar fi să mă port şi să mă îmbrac în aşa fel încât toată lumea să-mi evalueze dintr-o privire averea. Sau poate că aş găsi o altă destinaţie banilor. Refuz să cred că toţi oamenii bogaţi trăiesc doar ca să se impopoţoneze cu oribilităţi de firmă.

Acest post e scris de o persoană care n-are nici în clin nici în mânecă cu moda. Aştept pe cei care se pricep să-mi explice de ce acele hidoşenii sunt frumoase şi ar fi o onoare pentru orice femeie să le care pe umăr.

fotbal….bleah!

NU-MI PLACE FOTBALUL!!!!

stiu, e o nesimtire din partea mea sa zic asta chiar acum, cand nu-stiu-ce mare campionat e in plina desfasurare dar am tupeu (toata lumea e un mic superman pe net, nici naiba nu te cunoaste asa ca totul e safe).

oameni buni, fotbalul e un joc! adica o activitate distractiva. adica ceva de care te ocupi cand ai terminat de bifat toate lucrurile din things to do list-ul tau, adica ceva care se presupune ca te relaxeaza, te destinde, te pregateste pentru o noua zi de stres la serviciu.

doar mie mi se pare ca lucrurile o iau putin razna cand vine vorba de fotbal? majoritatea barbatilor au devenit un fel de zombi care se trezesc la viata doar cand aud fluierul unui arbitru, reclamele la TV trebuie sa contina (mai mult sau mai putin subtil) cuvantul “fotbal”, terasele, daca n-au un televizor cu plasma cu diagonala cat un ecran de cinema, sunt nule si neavenite, fete care habar n-au ce e un offside se isterizeaza cand incepe vreun meci, pensionarii in parc fac si desfac echipe, doamne respectabile isi uita nepoteii in parc din cauza vreunui meci (asta am scos-o de la mine), nu stiu care mare vedeta se dezbraca daca nu stiu cine da un gol (asta e veche dar e in topic), nu stiu cine vrea sa schimbe imnul national pentru ca nu da bine pe stadion si e cam lalait, oameni seriosi si muncitori fac credite ca sa-si cumpere un bilet la meci si ca sa aiba onoarea de a sta inghesuiti intre alti barbati asudati, pe jumatate beti, vopsiti pe fata, imbracati ciudat si care urla salbatic, oameni necunoscuti se imbratiseaza pe strada dupa vreo victorie, nu stiu ce doamne trebuie sa ia pastile pentru ca sotii lor le-au obligat sa se uite la meciuri, un sexolog din Elvetia descopera ca barbatii, in perioada campionatelor, fac sex doar cu femei care au sanii rotunzi ca o minge de fotbal… hai ca asta e buna! oare doamnele ar trebui sa-si vopseasca sanii in asa fel incat sa semene cat mai bine cu o minge? dar daca vreunui barbat ii vine sa traga un sut? na, acum am luat-o eu razna!

intrebarea mea e urmatoarea: cand naiba se termina campionatul asta ca vreau sa-mi invit sotul la o partida de …… suspans……..si mai mult suspans……..muzica de suspans……..ceva efecte speciale menite sa mareasca suspansul……. o partdia de…..de varuit!