1. vreau sa urez tuturor femeilor din lumea asta in general si mamei mele in special o viata buna si putere sa treaca de criza asta nenorocita cu bine!

2. vreau sa semnalez ca in februarie acest blog muribund a impinit un anisor. la multi ani blogusorule!

acum am sa ma duc din blog in blog ca o albinuta harnica ce sunt (hehehehe) sa vad ce mai face blogosfera romaneasca si de-aiurea. revin

P.S. ce post sec, inodor, incolor si nesarat….

nu am nimic important de spus. doar ca-s bine, sanatoasa, grasa, frumoasa si devreme acasa.

de fapt, acest post e scris pentru Elisa careia ii multumesc mult pentru grija. e o draguta si, in loc sa stati aici sa-mi cititi aberatiile, mai bine v-ati misca posteriorul si ati merge pe la blogul ei. va asigur ca nu va va parea rau.

si mai vreau sa-mi cer iertare celor care ma mai vizitau pentru faptul ca scriu din ce in ce mai rar si mai prost. am ajuns la concluzia ca al meu creier e intr-un proces de degradare accelerata. cand, in loc de cuvinte, o sa vedeti ceva de genu’   “jhnboehb ksdcnn jdbcjhmloihythn  b76hjnjh”   aflati ca e expresia ultimului neuron in convulsii, inainte de a-si da obstescul sfarsit.

va pup si nu stiu cand ne mai vedem. 

o primavara insorita si plina de ciripituri de vrabii!

sunt in vacanta!!!!  timp de o saptamana pot sa fac ce vrea pectoralul meu!!!!! va dati seama? nu-i asa ca ma invidiati putin? nu ma mai trezesc la ora 6 dimineata, nu mai plec cand e intuneric afara. eu stau in patutul moale si caldut, langa catelul meu moale si caldut, pe pernuta mea moale si calduta in timp ce sotiorul meu moale si caldut trebuie sa se imbrace si sa iasa in bezna de-afara care nu e nici moale nici calduta ci rece si umeda! muhahahaha!!!!

deci pectoralul meu im spune sa zac in pat cu laptopul in brate o vreme apoi sa ma uit la televizor apoi, pentru ca toate astea sunt destul de obositoare, sa trag un pui de somn. good plan! dar creierul meu de fiinta superioara imi spune raspicat: scoal’te femeie si fa curat, fa patul, mai da si tu cu aspiratorul ala ca de aia l-ai cumparat si vezi ce-ai prin frigider sa faci si tu ceva de mancare!!!! offff, ce dilema! va zic mai pe seara cine a castigat!

dar sa nu uitam de la ce-am plecat: VACANTA!!!!

gata, v-am pupit! pa!

na c-au trecut iar vreo doua saptamani de cand n-am mai scris pe aici. si de data asta n-am nici o scuza plauzibila in afara de o nesfarsita lene…

sau stai! am gasit una: mi-a zis doctoresa mea de familie ca as fi demineralizata rau de tot. as putea explica asa starea de apatie? (ca lene suna prea urat)

deci, ce-am mai facut eu in astea doua saptamani: in primul rand am realizat ca (iar) nu am note destule. asa ca m-am pus pe treaba si am dat lucrari. maldare! teancuri! munti! care lucrari au fost si corectate…cu greu…dar au fost corectate. ce sa fac daca urasc sa dau note! nu s-ar putea inventa un alt sistem de evaluare, ceva care sa nu implice note, lucrari de control, portofolii si alte minuni din astea?

ce-am mai facut? am asistat cu oarecare amuzament la spectacolul pilelor in actiune. si acum e momentul in care ma laud cu faptul ca al meu cumnat e mare mahar in politica si medicina pe aici prin Constanta. prima oara cand m-am dus la analize nu m-am gandit ca ar fi cazul sa ma laud cu cumnatul la tantile alea de la laborator. rezultatul: mi-au vorbit de parca eram ultimul gandac din lume, ala de a supravietuit  unui masiv atac nuclear, nu mi-au dat chitanta decat dupa ce m-au vazut hotarata sa nu plec fara tzidula cu pricina si in general au fost ingozitor de “dragute” cu mine. drept e ca si io’s de vina: nu am kile de haur pe mine, si toalele mele au doar functia de a ma acoperi si de a ma apara de intemperii…n-am etichete din alea de firma pe dinafara…

a doua oara mi-am luat sotul din dotare cu mine, care sot a intrat cu tupeu si a zis cine e si ce vrea. rezultatul: mai aveau putin si ma scarpinau si-n poponeata. ce bani? lasati, aveti trimitere, nu trebuie sa platiti! (mentionez ca si prima oara aveam trimitere dar atunci “se terminasera fondurile”).  nu-s ce nu era bine dar “nu-i nimic, lasati trimiterile aici si veniti maine la prima ora si se rezolva. eeeee, nici o problema, se mai intampla.”  si cam asa ma distrez eu in ultimul timp!

un alt fapt demn de mentionat ar fi acela ca ma bantuie un gand sa-mi gasesc alta slujbusoara. imi place la nebunie ce fac dar m-am cam saturat de saracie, de umilinte si de nervi tocati marunel-maruntel. sunt perfect constienta ca orice meserie e grea dar inchideti putin ochii si imaginati-va ca sunteti inchisi timp de 50 de minute cu o hoarda de 30 de adolescenti teribilisti, mustind de hormoni, imbuibati cu Coca-cola, chimicale frumos ambalate,  filme porno si de groaza. si nu numai ca trebuie sa supravietuiti dar mai trebuie sa ii si invatati ceva. si asta devine din ce in ce mai usor dupa un anumit numar de ani (11 in cazul meu). partea pe care incep sa nu o mai suport e imbecilitatea unora care ajung intamplator sefi (directori, metodisti, inspectori, ministri, etc). ca sa nu mai vorbesc de toata umilinta asta cu marirea de salarii. sa le dam bani….sa nu le dam…noi le-am da dar uite ce se intampla in scolile romanesti. si incepe un val de emisiuni in care se arata profesori beti, incompetenti, care fac striptease… vedeti? dupa ce ca nu-si fac treaba mai vor si bani!

si gata. sper sa nu mai treaca iar doua saptamani pana la urmatorul post. (dar nu promit nimic, stiti voi…sunt demineralizata rau de tot!) 

P.S. poate gasiti voi un titlu frumos pentru postul asta ca eu n-am fost in stare. castigatorului ii voi oferi gratis toata stima si tot respectul meu! 

Later edit: envi a gasit un titlu dragut. daca nu va place, gasiti voi altul mai bun! 

cum venira asa se dusera!

eu n-am mai intrat de mult pe-aici (a trebuit sa ma loghez din nou, nu m-a mai recunoscut wordpressul).

deci sa va zic ce-am mai facut (in ordine cronologica): am slabit vreo 13 kile, mi-am facut analize, am aflat ca am diabet, am avut inspectie de grad, a venit vacanta, n-am plecat nicaieri dar mi-a venit surora in vizita, n-am facut nici un fel de pregatiri de sarbatori (doar sunt un om bolnav, nu? si-apoi am fost la socrela de Craciun si la cumnata de Anul Nou), am primit cadou de Craciun un glucometru si un cantar de bucatarie, am zacut ca o lauza in casa toata vacanta, a inceput scoala, n-am chef de scoala (si nu-s singura) si-atat…

sincer nu stiu de ce am fost asa de suparata pe blogul asta in timpul vacantei. nici n-am vrut sa-l mai deschid. si nu numai pe al meu, ci nici un blog. sunt complet rupta de realitate! nici nu stiu cine l-a mai injurat pe Zoso, ce-a mai gatit Eliza, pe unde mai umbla Ciupercutza, ce mai fac restul bloggerilor care-mi mai calcau pragul sau al caror prag il mai calcam eu…

adevarul e ca v-am tradat pentru o alta pasiune: photoshop! m-am inscris chiar pe nu’s ce site si particip la concursuri!!! eeeee, din alea de super incepatori dar ma distrez de nu-i adevarat! dar, daca vreti sa vedeti niste artisti, ia priviti aici: photoshop talent

gata, ma duc sa-mi fac supa crema de legume (yummmyyyy!)

un Craciun fericit tuturor care ajung pe aici si tuturor cititorilor fideli ai blogului meu (toti trei   )!
sa fiti sanatosi si voiosi si la punga grosi!

spiritul malefic mi-a intrat in panoul de control si mi le-a amestecat pe toate de nu mai gasesc nimic!

ma doare capul rau – semn ca se schimba vremea (cei din Constanta imbracati-va bine maine, nu-i de gluma).

oares’ce probleme de sanatate, emotii, analize, doctori, ace, clinici….da’ noi sa fim sanatosi!

mi-am gasit un nou hobby: photoshop-ul. ma distrez de milioane! ce vedeti in imaginea din header e facut de mine! si mi-s tare mandra.

Mos Nicolae n-a venit! astept macar spiritul Craciunului dar nici ala nu vrea sa vina.

si-atat. n-am inspiratie dar am un algocalmin, o perna moale si-o plapuma calduroasa. s-aveti o saptamana cat mai draguta si banaluta!  

am si eu o curiozitate stupida rau de tot dar care ma macina de vreo cateva luni: ce reprezinta zambaretul ala mic de pe pagina mea care ma urmareste peste tot?

cand l-am observat prima data, mi-am zis: heeei, am un musafir! bine ai venit pe blogul meu! apoi a inceput sa apara in diverse locuri pe pagina. ba sus, ba jos, ba in stanga, ba la mijloc. cateodata am impresia ca ma spioneaza. imi zambeste ironic, incearca sa ma intimideze, ranjeste superior. alte ori pare atat de rau, de diabolic incat mi-e si frica sa pun cursorul pe el ca sa nu-l muste.

am incercat sa-l ignor. n-a mers. iti vezi linistita de treaba ta, citesti comentariile, iti mai verifici statisticile, mai raspunzi si tu la comentarii si, deodata, il vezi. sta nemiscat intr-un colt de pagina si ranjeste la tine. jur ca uneori i-am vazut si dintii!

deci: cine e? cum il cheama? de unde vine? ce cauta pe blogul meu? il vad doar eu sau va apare si voua?

P.S. daca vi se pare ca acest post e degeaba, aflati ca a fost scris inainte de a-mi termina cafeaua. asa ca sa n-aud comentarii, da?  

P.P.S. dar aveti voie sa scrieti comentarii dragute, plina de bunavoina ipocrita.

va multumesc!

…asa ca ma laud singura.

va spuneam aici ca suntem bagati adanc intr-un proiect Comenius si ca elevii nostri vor merge la Berlin pentru o prima intalnire cu celelalte tari participante. ei bine, au fost, au prestat, s-au intors. cu bine! si, nu numai ca nu s-au facut de rusine, dar s-au prezentat chiar foarte bine! adica au fost cei mai tari din parcare!!!!

au facut o prezentare despre Romania, Dobrogea, Constanta si liceul nostru si au ramas omuletii fermecati de imaginile aratate. adevarul e ca avem ce arata! copii nostri au vorbit frumos, au raspuns la intrebari, nu s-au balbait, nu s-au fastacit, nu s-au incurcat.

si-au facut prieteni noi, chiar ceva idile (cica baiatul din Portugalia arata mai ceva ca Brad Pitt). au fost copii cuminti si nu au facut prostioare la gazdele la care au stat. mai mult, familiile gazda s-au atasat atat de mult de unii din copii, incat o mamica nemtoaica a varsta si niste lacrimi la plecare.

au cunoscut un sistem de invatamant complet diferit de al nostru, un sistem care ofera copiilor putina teorie si muuuuulta practica, un sistem in care bacalaureatul e un examen pe bune, in care profesorii chiar respecta elevii si in care elevii invata nu de frica repetentiei ci pentru ca sunt constienti ca altfel nu au nici o sansa sa reziste intr-o piata a muncii atat de competitiva.

s-au plimbat prin tot Berlinul si au vazut lucruri minunate. s-au dat cu avionul si le-a placut.

in aprilie vor veni toti la noi si deja avem emotii. ne vom descurca? le va placea? si, cand in discutia cu ei am ajuns la intrebarea asta, ne-am uitat in jur (eram intr-o sala de clasa) si deodata am zarit parchetul ingrozitor de murdar, plansele vechi, ingalbenite si prafuite de pe pereti, dulapurile din spatele clasei care probabil sunt de-o seama cu mine, scaunele incomode, strambe, rupte. si noi avem norocul de a avea un liceu in care chiar se investeste, un liceu relativ curat, cu clase calduroase si luminoase.

eniuei, sunt sigura ca va fi bine pana la urma urmei. asta e si cu asta defilam.

acum niste poze:

dragii mei 3 cititori fideli, pe aceasta cale vreau sa va anunt ca sunt in continuare o albinuta harnicuta. nu, nu e bine. mai degraba un bou tarat de belciugul din nas. eniuei, sunt iarasi ocupata. nu va mai zic ce si cum ca o sa spuneti ca prea ma plang.

azi a incercat un elev sa se sinucida in plin consiliu profesoral. amanuntele sunt complet lipsite de importanta acum, ce e important e ca nu a reusit, a promis sa accepte niste sedinte la psihologul scolii si mie nu-mi mai trece durerea de cap care m-a pocnit cand l-am vazut catarat pe fereastra.

si gata. atat pentru azi.