Nazbatii

nu e leapsa/dar e bine/ si pe rau e numai fum/dar navalnic vuiet vine/de la Ciupercutza! (da’ stiu, tot romanul e nascut poet…)

ideea e urmatoarea: au apucat-o pe Ciupercutza nostalgii de departe, din copilarie. asa ca eu, cum nu prea mai am idei in ultimul timp, m-am apucat sa-i fur nostalgiile.

sa incepem:

eu am un frate mai mare cu trei ani decat mine. frate istet foc (salut Tizu’!) si foarte nelinistit in copilarie. asa ca a noastra copilarie a fost o continua petrecere. sa vad ce-mi mai amintesc:

imi amintesc cum ne cocotam pe sifonier folosindu-ne de rafturi ca de o scara si de acolo saream cu umbrelele (a se citi parasutele) in pat. Mamaaaaaa, de cate ori ziceai ca ai reparat patul ala?

iarna dadeam iama la camara unde mama tinea borcanele de dulceata de zmeura, fragi, capsuni, gem de prune, gutui…(nu ca v-am facut deja pofta?). si nu luam un borcan pe care sa-l mancam tot! nuuuuu, noi eram smecheri: ca sa nu se prinda mama, incepeam mai multe borcane din care nu luam decat o ligurita-doua. si asa desigilam borcanele care, daca nu erau etans capacite, aveau mari sanse sa mucegaiasca, sa se zahariseasca, chestii din astea putin importante pentru noi. dupa care ramanea de rezolvat problema linguritelor murdare de dulceata (proba incriminatorie). desi eram copii isteti (note de zece, premii, insigne de buna purtare…) niciodata nu ne-a trecut prin cap sa le spalam, sa le stergem si sa le punem la loc! nu, noi am gasit solutii inovatoare: sa le aruncam pe geam! sub geam era copertina (sau cum ii zice) de deasupra usii de intrare a blocului. si de acolo le recupera biata mama in primavara cand iesea sa ia gunoaiele stranse chiar sub geamul nostru.

jucam fotbal in casa (desi nu aveam voie). cand treaba asta se intampla in camera la noi, nu era nici o problema. mai rau a fost cand ne-am mutat campionatul in „camera aia buna”. avea mama acolo o frumoasa masuta de sticla cu ceva vaza pe ea. si era mama tare mandra de masuta aia. masuta pe care eu am plonjat ca sa prind mingea (eram in poarta). aia a fost prima bataie de la ai mei pe care mi-o amintesc. si nu pentru ca am spart masuta. bietii oameni s-au speriat ca puteam sa ma ranesc urat de tot.

sub balconul nostru era o curte cu gaini. ni se parea foarte amuzant sa incercam sa nimerim cu oua bietele gaini care nu faceau decat sa-si vada de treaba. proprietarul aduna constiincios mizeria facuta de noi si nu zicea, saracu’, nimic. pana intr-o zi cand a batut la usa noastra si i-a zis mamei toata tarasenia. nu-l deranja faptul ca-i umpleam curtea cu oua sparte sau ca ii stresam gainile. problema era ca gainile se obisnuisera sa manance oua asa ca se apucasera sa-si manance si propriile oua…

una din cele mai bune prietene ale mele era Mirela, fata vecinilor de la parter. era o famile usor disfunctionala: mama singura, usor alcoolica, vreo  11 copii. toti plini de purici si paduchi, ingrozitor de murdari dar buni prieteni de joaca. imi amintesc ca o aduceam pe Mirela  in casa si o imbracam cu rochiile de seara ale mamei, o incaltam cu cei mai buni pantofi ai ei, o machiam, o coafam, ii consumam fixativul, smacurile si spary-urile mamei pe ea. scandalul care urma era insignifiant pe langa distractia de care aveam parte.

usa in usa cu noi statea o familie, buni prieteni cu ai mei. aveau un baiat cu un an mai mare decat frate-meu (salut Razvan!). asta era si mai nelinistit decat noi. frate-meu si cu el se distrau facand pipi pe gaura de scurgere de la balconul lor, care balcon dadea in strada. si asa se mira lumea ca ploua din senin!

intr-o zi, cand ai lui erau in vizita la ai mei (asa ca pe noi, copiii, ne expedisera la  ei in apartament), nu stiu cum si-a spart frate-meu capul. Razvan, fiu de doctor si asistenta medicala, i-a zis sa stea linistit ca-l opereaza el. l-a dus in baie, i-a bagat capul sub jetul de apa de la chiuveta, i-a spalat rana si apoi s-a apucat sa-i tunda parul din jurul zgambei din capul lu’ frate-meu. eu, cand am vazut chiuveta plina de sange, am dat buzna in apartamentul alor mei, urland ca apucata: „moaaareee! veniti ca moaareee!”

mai sunt dar trebuie sa merg la serviciu. 😦

daca v-au placut, sa-mi spuneti ca mai am din astea.  🙂

Anunțuri

24 responses to “Nazbatii

  1. Delicioase! 😀
    In comparatie cu tine, eu am fost copil prea cuminte 😛

  2. nu-mi asum nici un „merit”: am crescut cu doi zapaciti: frate-meu si Razvan! nu aveam cum sa nu fac si eu nazbatii. 😀

  3. Super tare 🙂 Si eu oi fi facut din astea dar nu mi le amintesc … Am fost singura la parinti, nu am facut chiar atatea nazbatii… 🙂

  4. Laura, am mai zis: ingredientul secret e fratele mai mare. intelegeti ce vreau sa subliniez: eu as fi fost un ingeras de copil (uitati-va la poza mea de cand eram mica daca nu ma credeti) dar rolul fratilor mai mari e sa destabilizeze buna educatie data de parinti! 😀 😉

  5. mama mea te-ar fi contrazis vehement dar eu sunt de acord cu tine. 😀

  6. Povestile tale au doi poli:
    1. iOana Creanga – „iesi, copile cu parul balai la soare” – probabil ce-ti spunea maica-ta cand aduna lingurite
    2. Mengele (Mirela, papushea umana)
    🙂

  7. cred ca de fapt spunea: „iesi de-aici pana nu rup coada maturii pe tine!”

    si te zic lu’ mama ca m-ai facut Mengele! 😛

  8. auliu, tocmai descoperii ca mai am o leapsa de la cineva….tu mi-amintisi!
    tu, oana, cred ca si eu am atatea d etranspus in cuvinte, ca nu mi ajung nici macar 2 maini 😉
    am ras la zamolxis…oana, vrei sa ajung sa te si vad copilita cu par balai ;-))
    (azi te astept pana la mine, e buba cu violenta in scoala)

  9. Jamilla, daca vreti tu si Zamolxis, ma fac si blonda. 😀

    sa-mi intreb si consortul, totusi…

  10. oano, oricum te vopsesti, tot draga ne ramai!!

    ia mai scrie tu de nazbatii din astea, sa mai rad si eu si sa ma binedispun, ca ma enervara la serviciu 😉

  11. Super tare!Eu am fost singura la parinti si nu am avut parte de aceste nazbatii.:(:(:(

  12. Jamilla, trebuie sa ma intalnesc intai cu fratele meu sa ne mai aducem aminte. ca-s muuuuuulte…. 😀

  13. Andreea Ionescu, pacat. 😦

  14. oare cine nu are asemenea amintiri din copilarie 🙂 as avea si eu de scris, dar mie greu, nu stiu cu ce sa incep, sunt prea multe… oricum, felicitari…

  15. multam mult! si de trecere, si de comentariu. 🙂

    e pacat sa nu le scrii. mai plonjam si noi in anii de aur ai vietii noastre si mai facem si deliciul cititorilor, nu? 🙂

  16. citind aici, dar MAI ALES, citind commentul fantastic de la mine, m-am hotarat sa-mi permit sa va adaug in blogroll…va multumesc!

  17. tot eu deranjez, revenind cu o miCA COmpletare. exceptionala povestea cu gainile si cu ouale!!

  18. envires si eu multumesc. dar sa stii ca-s doar una bucata persoana! 😀

    pe net toata lumea se tutuieste, nu? 🙂

    in ceea ce priveste povestea cu gainile, si noua ni s-a parut exceptionala la vremea aia. din pacate, adultii nu au impartasit punctul nostru de vedere! 😀 😀

  19. hai ca ma apuc si eu maine sa scriu, sper sa iasa la fel de bine ca la tine, mai ales ca nu stiu daca o sa le pun intr-o ordine cronologica, si unele sunt legate intre ele

  20. Multa bafta la scris little dot, astept si povestile tale.

  21. unele imi suna cunoscute rau de tot 🙂

    si eu saream in pat pana nenoroceam arcurile si furam cate putin din fiecare borcan de gem 🙂

  22. in sfarsit! cineva care a mai facut nebunii in copilarie! incepusem sa cred c-am fost o ciudatenie de copil. 😀

  23. Pingback: Copilaria, varsta de aur….ete na! « Un blog oarecare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s