Category Archives: Uncategorized

Photoshop (again)

pentru ca precedentul meu post cu capodoperele mele a avut atata succes, mai bagam unul:

Photoshop (din nou)

n-am chef sa scriu pe blog asa ca fac alte alea. de exemplu ma distrez in photoshop:

atat.

Polonia

heeei, m-am intors!!!! missed me?

sa va zic cum a fost:

FRUMOS!

a inceput cu o portie de emotii la aeroport (plecam, nu plecam, vine norul, nu vine, se amana zborul cu o ora, nu se amana…). pana la urma nu s-a amanat si ne-am urcat intr-un avion micut si dragalas care avea pictat nasuc, gurita, ochisori. care avion ne-a hurducat cu gratie prin turbulente pana am zis ca se dezmembreaza.

am ajuns cu bine in Polonia unde ne astepta un orasel dragut, curat, cochet si un frig de ne-au inghetat toate organele interne si mie mi-a degerat urechea dreapta.

ne-au dus in mine:

ne-au plimbat cu barcuta in mine:

am vizitat ceva muzeu de roci:

ne-au dus intr-un oras cu nume imposibil de pronuntat si de retinut:

am vizitat doua castele:

ne-au dus in Torun, orasul lui Copernic:

am vizitat muzeul de turta dulce unde ne-au pus la treaba:

teatrul de copii din Torun:

observatorul astronomic:

impresia generala e ca Polonia e o tara frumoasa, curata, fara maidanezi si cersetori, unde domneste frigul si unde nimeni nu vorbeste engleza.

si gata ca trebuie sa mai si munceasca omu’!

Power point

de multe ori m-am intrebat (si acum m-am gandit sa va intreb si pe voi, nu de alta, dar ca sa nu fiu singura cu un mare semn de intrebare deasupra capului) cine are atata timp liber sa faca toate porcariile alea de power point-uri?

cu pisicute, catelusi, bebelusi, floricele, peisaje, ingerasi, moralizatoare, cu povesti care mustesc de intelepciune, imagini socante, sani, funduri, femei, barbati….

cel mai tare ma enerveaza muzica! ba nu! cel mai tare ma enerveaza faptul ca cele mai multe contin imagini care circula pe internet de vreo cativa ani buni! ba nu! cel mai tare ma enerveaza faptul ca primesc acelasi mail de la 6 persoane diferite. ba nu! faptul ca aceleasi power point-uri au titluri diferite si trebuie sa le deschid ca sa realizez ca e vorba de aceeasi porcarie!

BA NU! cel mai tare ma enerveaza alea cu ingerasi sclipiciosi si alea moralizatoare.

oameni buni! vreti poze shocky? vreti catelusi draguti si pisicute pisicoase? vreti bebei? instalati-va StumbleUpon. se instaleaza frumos in bara de sus, va faceti setarile si-i spuneti ce tipuri de site-uri vreti si apoi stati frumos cu laptopul pe genunchi si dati click pe butonul stumble care va va duce din site in site. daca ati gasit ceva dragut va rog, nu faceti un nou power point! doar apasati butonul Share si trimiteti pagina celor pe care ii aveti in lista. simplu, curat, nu-mi mai umpleti mie mailul de ingerasi!! oricum nu le citesc dar imi ia timp sa-mi curat inbox-ul.

Cum sa…(acest post e un mare misto si trebuie tratat ca atare) partea a II-a

continuarea a partii I

ati obtinut look-ul pe care il doreati. sclipiti in soare, atrageti atentia, lumea va invidiaza, dusmanii mor de ciuda, prietenele isi baga gheara in gat. dar nu va imaginati ca asta e tot. partea mai importanta acum urmeaza:

COMPORTAMENTUL!

sunt anumite lucruri pe care scoala (si poate si parintii) incearca sa vi le imprime pe creieri ca fiind calitati: modestia, bunul simt, bunatatea si alte tampenii din astea. UITATI-LE!  sunt bune doar pentru pampalaii clasei, pentru luzerii buni de calcat in picioare.

secretul e sa-i vedeti pe toti cei din jurul vostru ca fiind inferiori. studiati-i! analizati-i! gasiti-le punctele slabe! refuzati sa credeti ca ceilalti ar putea avea vreo valoare.

dupa ce faceti o lista cu defectele (fizice, morale, psihice) ale celor din jur, spuneti-le in fata ceea ce credeti. ironia e o arma foarte eficienta: cu cat mai rautacioasa, cu atat mai bine! incercati sa folositi figuri de stil (epitete, metafore, comparatii). daca la un moment dat, prin absurd, incepeti sa nutriti sentimente de mila la adresa victimei, incercati sa va autoconvingeti ca tot ceea ce spuneti o va ajuta pe persoana respectiva sa-si imbunatateasca propria imagine.

tupeul e o componenta importanta a comportamentului unei persoane populare. cuvinte cum ar fi „te rog”, „multumesc” trebuie uitate definitiv. persoanele din jurul vostru sunt facute sa va serveasca, diversele obiecte pe care va pica ochii va apartin, ele sunt doar temporar in posesia altora. a sta frumos la rand, a saluta persoanele care nu sunt in cercul de prieteni intimi, a face altora loc sa treaca, a ceda locul in autobuz…etc…toate astea sunt semne de slabiciune.

un alt secret este mimica fetei. ea trebuie sa arate sentimente de greata profunda.  nu aveti voie sa arati bucurie, entuziasm, multumire. toate astea reprezinta slabiciuni. singurul sentiment care trebuie sa razbata prin tencuiala machiajului trebuie sa fie acela de dezgust profund.

limbajul corpului va trebui sa completeze armonios acest ansamblu. spatele drept, sanii inainte, capul dat usor pe spate (unele coafuri necesita ca el sa fie si putin inclinat intr-o parte pentru a putea vedea prin suvitele asimetrice si viu colorate de par). mainile indoite din cot, antebratul indreptat indraznet spre cer. intr-o mana se va tine telefonul (telefoanele), cealalta va sustine delicat trollerul de care vorbeam in partea I.

acest ghid e departe de a fi complet. dar, urmand aceste sfaturi simple, sansele de a deveni o persoana populara cresc considerabil.

Flori

azi si ieri am primit flori.

atat! nu vroiam decat sa ma laud! 😛

1 Martie

va doresc o primavara plina de iubire si ciripituri de ciripei, liniste multa si sa trecem cu bine peste astenie!!!

Par matasos

azi iar am facut greseala sa ma uit la televizor. de fapt, sa ascult ca il tratam cu spatele (pe el, televizorul mai sus mentionat).

am ascultat un frumos talk show despre cum niste ministri spusesera nu’s ce apoi ziceau ca n-au zis, se certau unii din niste partide CA CAre a facut mai multa treaba si daca n-a facut, de ce…de parca pe mine ma intereseaza DE CE nu merge treaba in romanica asta a noastra….adica vorbe, vorbe, vorbe. pacat ca nu se poate inventa o masinarie sa transforme vorbele in mancare! am fi cea mai bogata tara din lume, cu siguranta.

dar partea cea mai interesanta e, ca de obicei, in pauzele publicitare. ascultam c-o ureche la TV in timp ce cealalta era gaurita de latraturile catelului meu furios ca o sacosa fosnea fosnitor. si ce-mi aude urechea aia buna: „bla…bla…bla…un par de pana la patru ori mai matasos…bla…bla…bla”. creierul meu, destul de odihnit de altfel, incepe sa digere proaspata informatie. cum adica „de pana la patru ori mai matasos”? cum naiba au calculat asta? care e gradul zero de matasosenie a parului?

asta e ca-n bancul ala sec: daca azi sunt 0 grade Celsius si maine e de doua ori mai frig, cate grade vor fi maine?

Jungla citadina

de unde moda asta cu flori pe casa scarii? de ce ne trebuie flori pe casa scarii? inceputul a fost timid: un ghiveci micut, cu trei frunze firave apartinand unei flori necunoscute mie. statea acolo, intr-un colt, si el mirat de onoarea ce i se facuse. am trecut pe langa el si mi-am zis in barba: „hmm! asta nu rezista mult aici”

dupa care a inceput nebunia. a doua zi a aparut un cactus urias intr-un ghiveci minuscul. apoi o aratare minuscula intr-un ghiveci urias. apoi puzderie de ghivece, ghivecele, bidoane de plastic taiate de la jumatate si invelite in hartie creponata, apoi ciubare, galeti de var, ghivece albe, maro, cu model, fara model, de plastic, de lut….

la noi, ca sa aprinzi lumina pe casa scarii trebuie sa dai dublu click pe un buton (nu, nu glumesc) dupa care sa te repezi pe scari ca sa ajungi la etajul II unde mai dai un dublu click. toate miscarile sunt precis calculate, viteza optima e obtinuta in urma multor experiente in care am bajbait cu o mana peretii si cu cealalta balustrada unsuroasa. daca nu reusesti sa ajungi la etajul doi sa dai iar dublu click, se stinge lumina si te lasa cu ochii’n soare (hehe). daca ai reusit sa dai al doilea dublu click, te repezi cu un sentiment de satisfactie catre etajul 3, cu chelie deja in mana stiind ca trebuie sa actionezi rapid: lumina va tine exact pana in momentul in care reusesti sa bagi cheile in usa. restul operatiunii de descuiere se va petrece in intuneric.

dupa cum va spuneam totul era calculat pana la ultima milisecunda, chiar si cainele blocului era parte din ecuatie: el trebuie ocolit delicat la etajul I unde doarme chiar in fata scarilor. acum toate ghivecele, ghivecelele, ciubarele, bidoanele, ligheanele, cazanele si alte alea – toate continand delicate minuni ale florei romanesti si de peste hotare – mi-au incurcat toate socotelile.

apogeul a fost atins azi cand intram in bloc. eram cu mana pe clanta usii de la intrare si citeam unul din nenumaratele anunturi puse de harnica noastra administratoare (ii place la nebunie sa compuna anunturi cat mai oficiale). am terminat de citit si ingandurata, incercand sa descalcesc topica ciudata a scriiturii, dau sa intru in bloc cand simt ca ma ataca cineva. recunosc ca nici nu prea stau bine cu nervi, o mai fi si PMS-ul dar am tras un racnet de fiara injunghiata. ma pregateam sa atac si eu la randul meu cand, cu coada ochiului zaresc un copac, un sequoia ceva mai mititel asezat taman langa intrare. nesimtita de vegetala se latise jumatate peste cadrul usii si de acolo isi radea de nevinovatii locatari sau nefericitii vizitatori.

si acum revin la intrebarea de inceput:  de ce ne trebuie flori pe casa scarii?

Comentarii literare

nu e zi de la bunul Dumnezeu in care cineva sa nu intre pe blogusorul asta al meu in cautare de comentarii sau rezumate. mai nou cineva cauta disperat rezumatul la „Gandacelul” de Elena Farago. for God’s sake!!!! e o poezea nu roman!!!!! adica o chestie scurta, nu-ti ia mai mult de 3 minute sa citesti!!!! ia de-aici, am dat un search pe gugal pt tine:

Gândăcelul

de Elena Farago

– De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

sau poate problema e ca nu stie omu’ sa faca un rezumat! dar cine cere rezumate la poezii? e clar, e un copchil puturos care prefera varianta prescurtata. trist rau de tot! 😦