Power point

de multe ori m-am intrebat (si acum m-am gandit sa va intreb si pe voi, nu de alta, dar ca sa nu fiu singura cu un mare semn de intrebare deasupra capului) cine are atata timp liber sa faca toate porcariile alea de power point-uri?

cu pisicute, catelusi, bebelusi, floricele, peisaje, ingerasi, moralizatoare, cu povesti care mustesc de intelepciune, imagini socante, sani, funduri, femei, barbati….

cel mai tare ma enerveaza muzica! ba nu! cel mai tare ma enerveaza faptul ca cele mai multe contin imagini care circula pe internet de vreo cativa ani buni! ba nu! cel mai tare ma enerveaza faptul ca primesc acelasi mail de la 6 persoane diferite. ba nu! faptul ca aceleasi power point-uri au titluri diferite si trebuie sa le deschid ca sa realizez ca e vorba de aceeasi porcarie!

BA NU! cel mai tare ma enerveaza alea cu ingerasi sclipiciosi si alea moralizatoare.

oameni buni! vreti poze shocky? vreti catelusi draguti si pisicute pisicoase? vreti bebei? instalati-va StumbleUpon. se instaleaza frumos in bara de sus, va faceti setarile si-i spuneti ce tipuri de site-uri vreti si apoi stati frumos cu laptopul pe genunchi si dati click pe butonul stumble care va va duce din site in site. daca ati gasit ceva dragut va rog, nu faceti un nou power point! doar apasati butonul Share si trimiteti pagina celor pe care ii aveti in lista. simplu, curat, nu-mi mai umpleti mie mailul de ingerasi!! oricum nu le citesc dar imi ia timp sa-mi curat inbox-ul.

NO SMOKING!

deci fumez! asta e! sunt perfect constienta de pericolele fumatului, citesc cu atentie tot ce scrie pe pachetele de tigari, am primit pe mail o gramada de materiale care explica foarte clar, cu imagini, ce se intampla in plamanii mei, in vasele mele de sange si pe unde s-o mai intampla ce s-o intampla. diabetoloaga mea mi-a explicat cu multa rabdare si ea ca riscul e mult mai mare pentru diabetici.

si totusi eu fumez! dar am grija sa ma uit dupa semne impotriva fumatului inainte de a-mi aprinde o tigara. evit sa fumez in preajma copiilor chiar in aer liber. daca primesc musafiri nefumatori ii intreb daca e vreo problema si daca raspunsul e da, ma duc la bucatarie/balcon sa fumez sau ma abtin. ma folosesc ca exemplu la rubrica „asa nu!” in fata elevilor mei si le explic ce greu e sa te lasi de fumat odata ce te-ai apucat. le spun cati bani am ajuns sa dau eu pe tigari, cum tusesc dimineata cand imi aprind prima tigara si cum la mine o simpla raceala se lasa cu accese de tuse de zici ca-s pensionar tebecist.

dar aleg sa nu ma las de fumat! e chiar atat de greu de inteles? as vrea sa am tupeul sa port un semn agatat de gat pe care sa scrie „FUMEZ SI NU AM DE GAND SA MA LAS!” si poate asa lumea o sa ma lase in pace. ma vezi cu tigara in gura si ma intrebi: „nu te-ai lasat de fumat?’ pe langa faptul ca e o intrebare stupida („ba da, m-am lasat, trag din asta sa nu se stinga!”) ce efect crezi ca va avea morala facuta? chiar a existat vreun caz in care un fumator, ascultand vesnica morala deodata a stins tigara, a aruncat pachetul de tigari aproape plin si a zis: „cata dreptate ai! de azi nu mai fumez!”

o sa ajungem sa fim urmariti cu furci si topoare! o sa organizam miscari de rezistenta in munti! fumez pe plamanii mei! atata timp cat nu te afecteaza direct, care e problema ta? in afara de faptul ca morala pe care mi-o faci te face sa te simti cumva superior, te mai astepti si la alte efecte?

stiti ce face un fumator cand se enerveaza? isi aprinde o tigara! asa ca, spre binele meu, nu mai imi faceti morala, nu ma mai intrebati cand am de gand sa ma las de fumat, nu imi mai trimiteti mailuri cu plamani negri de tutun decat daca va cheama Dabija!

ptiu! ce m-am enervat! ma duc pe la Elisa sa ma calmez!

Cum sa…(acest post e un mare misto si trebuie tratat ca atare) partea a II-a

continuarea a partii I

ati obtinut look-ul pe care il doreati. sclipiti in soare, atrageti atentia, lumea va invidiaza, dusmanii mor de ciuda, prietenele isi baga gheara in gat. dar nu va imaginati ca asta e tot. partea mai importanta acum urmeaza:

COMPORTAMENTUL!

sunt anumite lucruri pe care scoala (si poate si parintii) incearca sa vi le imprime pe creieri ca fiind calitati: modestia, bunul simt, bunatatea si alte tampenii din astea. UITATI-LE!  sunt bune doar pentru pampalaii clasei, pentru luzerii buni de calcat in picioare.

secretul e sa-i vedeti pe toti cei din jurul vostru ca fiind inferiori. studiati-i! analizati-i! gasiti-le punctele slabe! refuzati sa credeti ca ceilalti ar putea avea vreo valoare.

dupa ce faceti o lista cu defectele (fizice, morale, psihice) ale celor din jur, spuneti-le in fata ceea ce credeti. ironia e o arma foarte eficienta: cu cat mai rautacioasa, cu atat mai bine! incercati sa folositi figuri de stil (epitete, metafore, comparatii). daca la un moment dat, prin absurd, incepeti sa nutriti sentimente de mila la adresa victimei, incercati sa va autoconvingeti ca tot ceea ce spuneti o va ajuta pe persoana respectiva sa-si imbunatateasca propria imagine.

tupeul e o componenta importanta a comportamentului unei persoane populare. cuvinte cum ar fi „te rog”, „multumesc” trebuie uitate definitiv. persoanele din jurul vostru sunt facute sa va serveasca, diversele obiecte pe care va pica ochii va apartin, ele sunt doar temporar in posesia altora. a sta frumos la rand, a saluta persoanele care nu sunt in cercul de prieteni intimi, a face altora loc sa treaca, a ceda locul in autobuz…etc…toate astea sunt semne de slabiciune.

un alt secret este mimica fetei. ea trebuie sa arate sentimente de greata profunda.  nu aveti voie sa arati bucurie, entuziasm, multumire. toate astea reprezinta slabiciuni. singurul sentiment care trebuie sa razbata prin tencuiala machiajului trebuie sa fie acela de dezgust profund.

limbajul corpului va trebui sa completeze armonios acest ansamblu. spatele drept, sanii inainte, capul dat usor pe spate (unele coafuri necesita ca el sa fie si putin inclinat intr-o parte pentru a putea vedea prin suvitele asimetrice si viu colorate de par). mainile indoite din cot, antebratul indreptat indraznet spre cer. intr-o mana se va tine telefonul (telefoanele), cealalta va sustine delicat trollerul de care vorbeam in partea I.

acest ghid e departe de a fi complet. dar, urmand aceste sfaturi simple, sansele de a deveni o persoana populara cresc considerabil.

Ce barbat!!! Ce barbat!!!!

da! sotul meu a gatit in aceasta seara! nu stiu ce specie de monstru e chestia aia si drept sa spun nici nu ma intereseaza! dar trebuie sa recunoasteti ca arata bine:

probabil ca acum va trebui sa varuiesc bucataria dupa ce-mi voi fi petrecut o ora ca sa spal vasele murdare din chiuveta. si de pe aragaz. si de pe chestia pe care noi o numim masa. cred ca erau si pe jos dar nu m-am uitat prea bine…

P.S. daca vreti reteta vorbiti cu el!

Cum sa…(acest post e un mare misto si trebuie tratat ca atare)

multi intra pe aici in cautarea secretului popularitatii:

„cum sa devii o tipa populara”, „cum sa devii interesanta”….

banuind eu ca e vorba de eleve de liceu care nu prea sunt bagate in seama, m-am hotarat sa le ajut cu cateva sfaturi.

intai de toate as vrea sa va spun ca nu e usor sa fii populara. e nevoie de multe calitati, atat fizice cat si morale. poate va fi nevoie de o schimbare majora, probabil va trebui sa uitati absolut tot ce v-au invatat parintii, viata si societatea, sa va reganditi intregul sistem valoric. lumea voastra se va schimba radical, voi va veti schimba radical!

pentru inceput vom vorbi de aspectul fizic. este cel mai important!

  1. daca sunteti grase, slabiti! fetele grase nu exista pe lumea asta decat ca sa scoata in evidenta frumusetea celor slabe. este un fapt dovedit stiintific ca fetele grase nu au creier si nici sentimente. de aceea lor chiar le plac jignirile aduse zilnic de fetele populare din clasa, mistourile baietilor cu muschi si tricouri fara maneci pe care scrie cu litere aurii de-o schioapa numele stalcit al vreunui brand faimos.
  2. dupa ce ati reusit sa ajungeti la greutatea ideala (in jur de 30 de kilograme indiferent de inaltime), trebuie sa va ocupati de par. nu conteaza daca e drept, cret sau usor ondulat, el trebuie intins cu placa. parul nu poate avea culoarea naturala sub nici o forma. EL TREBUIE VOPSIT! se prefera blondul spre alb sau negru taciune. se pot face si suvite, de preferat in culori cat mai stridente: albastru, verde, mov, roz (va puteti lasa imaginatia sa zburde liber pe taramul chimicalelor cosmetice). NU IL TUNDETI! nu conteaza halul de degradare in care a ajuns parul vostru in urma diverselor deseuri toxice cu nume de vopsea de par pe care le-ati folosit, el nu trebuie tuns. cu cat mai lung cu atat mai bine chiar daca arata ca matura unei vrajitoare. si, nu uitati: folositi placa de intins parul cat mai des, indiferent de locul unde va aflati: sala de clasa, cantina, toaleta publica….
  3. ochii! ei sunt oglinda sufletului! de aceea trebuie ascunsi. nu vrem sa lasam toti neavenitii sa ne vada sufletul, nu? exista mai multe modalitati de a ne ascunde ochii:
    • machiajul: el trebuie sa fie cat mai abundent:
      • farduri de ochi in culori stridente si sidefate
      • FOARTE MULT RIMEL – metoda cea mai recomandata e de a pune rimelul pe lama unui cutit de unt si de a-l intinde cat de cat uniform pe gene.
      • dermatograf: pe pleoapa inferioara, imediat deasupra genelor. faptul ca in jumatate de ora toata materia aceea neagra se va strange gretos in coltul interior al ochiului nu trebuie sa va impiedice in a folosi cat mai mult. aplicati de mai multe ori.
      • tus de ochi: pe pleoapa superioara, imediat deasupra genelor. linia trasata cu pensulica trebuie sa fie cat mai groasa si mai neregulata. daca linia va fi dreapta, ati putea fi acuzate ca petreceti prea mult timp in fata oglinzii (nu ca n-ar fi adevarat…)
    • ochelari de soare: cat mai mari, cat mai sclipiciosi si cu numele vreunui brand cat mai la vedere.
  4. buzele! cu ele va trebui sa strigati jigniri elaborate grasancelor si sarantoacelor din clasa, pe ele le veti folosi ca sa va arati dezgustul fata de …. whatever… (vom aprofunda problema putin mai incolo). ideea e ca si ele sunt la fel de importante ca ochii deci trebuie frumos conturate si scoase in evidenta. recunosc ca nu ma pricep la ultimele trenduri dar, prin observatie proprie si personala, am ajuns la concluzia ca e de preferat culoarea roz sidef. faptul ca nuanta tenului in combinatie cu acest roz va va face sa aratati precum un clovn e un fapt lipsit de importanta.
  5. vestimentatia! este foarte importanta. cine a zis ca nu haina face pe om traia in alte vremuri si era, cu siguranta, luzerul clasei lui de liceu. hainele sunt cele care arata statutul social, financiar, gustul in materie de vestimentatie, locurile pe unde ati fost (voi sau matusa care culege capsuni in Spania), hainele sunt cele care arata colegelor cat ati mai slabit, ce tzatze mari aveti si cat de plat va e abdomenul. sunt trei legi de care trebuie sa tineti cont in alegerea vestimentatiei: SCLIPICIOS, MULAT si  STRIDENT!
    • sclipiciosenia se poate obtine cautand haine cu paiete, pattern-uri aurii sau argintii. pentru a evita monotonia se recomanda sa combinati auriul cu argintiul. veti obtine un efect aproape halucinogen!
    • hainele mulate sunt un must-have. se recomnda a fi purtate chiar daca nu ati ajuns la greutatea ideala de care am vorbit mai sus. este stiut faptul ca ele, in ciuda faptului ca vor scoate in evidenta rulourile de sunci din jurul burtii si a soldurilor, va vor face sa aratati mai bine. si nu uitati pantalonii cu talie cat mai joasa. si nu, nu e nevoie sa va epilati pe burta chiar daca ati avea ce. parul de pe corp va va adauga un farmec aparte.
    • hainele stridente sunt cele in culori cat mai tipatoare: verde praz, portocaliu, roz, albastru ciclam. aceste culori, in combinatie cu paietele aurii si argintii de mai sus nu va vor lasa sa treceti neobservate prin multime. prima regula care trebuie urmata pentru a fi populara: IESI IN EVIDENTA PRIN ORICE MIJLOACE!
  6. accesorii! din abundenta: lanturi groase, cercei care pot fi purtati si ca bratari sau cercei de forma si marimea unor candelabre, pandantive de marimea unui pomelo, bratari multe si cat mai galagioase, piercinguri plasate strategic in locuri cat mai sensibile dar vizibile (la urma urmei nu are sens sa va automutilati daca nimeni nu va sti). genti ori foarte mari, cam de marimea unui troller, ori minuscule, cam ca un portofel cu manere. modelul si culoarea gentii vor trebui adaptate regulilor de baza in alegerea vestimentatiei: sclipicioase si stridente. curele late asortate cu geanta, pantofi aurii si/sau argintii.

despre schimbarile in plan moral si comportamental vom vorbi intr-un post viitor!

Flori

azi si ieri am primit flori.

atat! nu vroiam decat sa ma laud! 😛

1 Martie

va doresc o primavara plina de iubire si ciripituri de ciripei, liniste multa si sa trecem cu bine peste astenie!!!

Par matasos

azi iar am facut greseala sa ma uit la televizor. de fapt, sa ascult ca il tratam cu spatele (pe el, televizorul mai sus mentionat).

am ascultat un frumos talk show despre cum niste ministri spusesera nu’s ce apoi ziceau ca n-au zis, se certau unii din niste partide CA CAre a facut mai multa treaba si daca n-a facut, de ce…de parca pe mine ma intereseaza DE CE nu merge treaba in romanica asta a noastra….adica vorbe, vorbe, vorbe. pacat ca nu se poate inventa o masinarie sa transforme vorbele in mancare! am fi cea mai bogata tara din lume, cu siguranta.

dar partea cea mai interesanta e, ca de obicei, in pauzele publicitare. ascultam c-o ureche la TV in timp ce cealalta era gaurita de latraturile catelului meu furios ca o sacosa fosnea fosnitor. si ce-mi aude urechea aia buna: „bla…bla…bla…un par de pana la patru ori mai matasos…bla…bla…bla”. creierul meu, destul de odihnit de altfel, incepe sa digere proaspata informatie. cum adica „de pana la patru ori mai matasos”? cum naiba au calculat asta? care e gradul zero de matasosenie a parului?

asta e ca-n bancul ala sec: daca azi sunt 0 grade Celsius si maine e de doua ori mai frig, cate grade vor fi maine?

Jungla citadina

de unde moda asta cu flori pe casa scarii? de ce ne trebuie flori pe casa scarii? inceputul a fost timid: un ghiveci micut, cu trei frunze firave apartinand unei flori necunoscute mie. statea acolo, intr-un colt, si el mirat de onoarea ce i se facuse. am trecut pe langa el si mi-am zis in barba: „hmm! asta nu rezista mult aici”

dupa care a inceput nebunia. a doua zi a aparut un cactus urias intr-un ghiveci minuscul. apoi o aratare minuscula intr-un ghiveci urias. apoi puzderie de ghivece, ghivecele, bidoane de plastic taiate de la jumatate si invelite in hartie creponata, apoi ciubare, galeti de var, ghivece albe, maro, cu model, fara model, de plastic, de lut….

la noi, ca sa aprinzi lumina pe casa scarii trebuie sa dai dublu click pe un buton (nu, nu glumesc) dupa care sa te repezi pe scari ca sa ajungi la etajul II unde mai dai un dublu click. toate miscarile sunt precis calculate, viteza optima e obtinuta in urma multor experiente in care am bajbait cu o mana peretii si cu cealalta balustrada unsuroasa. daca nu reusesti sa ajungi la etajul doi sa dai iar dublu click, se stinge lumina si te lasa cu ochii’n soare (hehe). daca ai reusit sa dai al doilea dublu click, te repezi cu un sentiment de satisfactie catre etajul 3, cu chelie deja in mana stiind ca trebuie sa actionezi rapid: lumina va tine exact pana in momentul in care reusesti sa bagi cheile in usa. restul operatiunii de descuiere se va petrece in intuneric.

dupa cum va spuneam totul era calculat pana la ultima milisecunda, chiar si cainele blocului era parte din ecuatie: el trebuie ocolit delicat la etajul I unde doarme chiar in fata scarilor. acum toate ghivecele, ghivecelele, ciubarele, bidoanele, ligheanele, cazanele si alte alea – toate continand delicate minuni ale florei romanesti si de peste hotare – mi-au incurcat toate socotelile.

apogeul a fost atins azi cand intram in bloc. eram cu mana pe clanta usii de la intrare si citeam unul din nenumaratele anunturi puse de harnica noastra administratoare (ii place la nebunie sa compuna anunturi cat mai oficiale). am terminat de citit si ingandurata, incercand sa descalcesc topica ciudata a scriiturii, dau sa intru in bloc cand simt ca ma ataca cineva. recunosc ca nici nu prea stau bine cu nervi, o mai fi si PMS-ul dar am tras un racnet de fiara injunghiata. ma pregateam sa atac si eu la randul meu cand, cu coada ochiului zaresc un copac, un sequoia ceva mai mititel asezat taman langa intrare. nesimtita de vegetala se latise jumatate peste cadrul usii si de acolo isi radea de nevinovatii locatari sau nefericitii vizitatori.

si acum revin la intrebarea de inceput:  de ce ne trebuie flori pe casa scarii?

Copilaria, varsta de aur….ete na!

cica e bine sa fii copil: n-ai griji, e tot timpul cineva care sa aiba grija de tine, nu esti stresat, ai o gramada de timp liber, iti petreci viata jucandu-te, dormind si mancand.

ete na!

nu zic ca nu mi-a placut sa fiu copil. am noroc de doi parinti normali la cap care mi-ai oferit o copilarie cat se poate de normala si o educatie la fel de normala (pe atunci). m-au dat, saracii, si la pian dar nu mi-a placut. daca cititi aici va puteti face o idee despre copilaria mea.

dar nu despre copilaria mea e vorba in acest post ci despre copilaria unui copil generic…sa-i zicem Ionel…

acest Ionel nu e chiar asa de lipsit de griji cum crede lumea. universul lui e la fel de mare ca al nostru doar ca mult mai intunecat. o gramada de fenomene inexplicabile se petrec in el incepand cu fenomenele naturale (tunete, fulgere, grindina..) pana la cele din lumea oamenilor mari – fenomene misterioase despre care oamenii mari vorbesc in soapta sau cand nu e el de fata.

v-ati intrebat de ce copiii mici au cosmaruri atat de des? din cauza ca exista atatea necunoscute in lumea lor. pe toti ne sperie necunoscutul, cu atat mai mult pe un copil usor impresionabil.

si acum imi amintesc un cosmar avut in copilarie: toti membrii familiei se transformasera in cai negri cu ochi rosii stralucitori si ma urmareau ca sa ma ucida. eu ma urcasem pe acoperisul unei case si ma ghemuisem sperand sa nu ma vada dar ei erau acolo, jos si ma priveau tacuti. brrrrrrrr!!!!

mie imi place sa fiu om mare: pot sa ma uit la televizor pana la ce ora vreau eu, nu-mi zice nimeni sa ma spal pe dinti dimineata (doar bunul simt), sa-mi mananc ciorbica, nu mai fumez pe ascuns, cand fulgera si tuna stiu (in mare) ce se intampla si nu mai cred ca am suparat pe cineva acolo sus si, in general, pot sa fac ce vreau fara sa ma cicaleasca nimeni.

P.S. jumatatea mea nu e atat de norocoasa (ma refer la partea cu cicalitul…)