Tag Archives: adult

Copilaria, varsta de aur….ete na!

cica e bine sa fii copil: n-ai griji, e tot timpul cineva care sa aiba grija de tine, nu esti stresat, ai o gramada de timp liber, iti petreci viata jucandu-te, dormind si mancand.

ete na!

nu zic ca nu mi-a placut sa fiu copil. am noroc de doi parinti normali la cap care mi-ai oferit o copilarie cat se poate de normala si o educatie la fel de normala (pe atunci). m-au dat, saracii, si la pian dar nu mi-a placut. daca cititi aici va puteti face o idee despre copilaria mea.

dar nu despre copilaria mea e vorba in acest post ci despre copilaria unui copil generic…sa-i zicem Ionel…

acest Ionel nu e chiar asa de lipsit de griji cum crede lumea. universul lui e la fel de mare ca al nostru doar ca mult mai intunecat. o gramada de fenomene inexplicabile se petrec in el incepand cu fenomenele naturale (tunete, fulgere, grindina..) pana la cele din lumea oamenilor mari – fenomene misterioase despre care oamenii mari vorbesc in soapta sau cand nu e el de fata.

v-ati intrebat de ce copiii mici au cosmaruri atat de des? din cauza ca exista atatea necunoscute in lumea lor. pe toti ne sperie necunoscutul, cu atat mai mult pe un copil usor impresionabil.

si acum imi amintesc un cosmar avut in copilarie: toti membrii familiei se transformasera in cai negri cu ochi rosii stralucitori si ma urmareau ca sa ma ucida. eu ma urcasem pe acoperisul unei case si ma ghemuisem sperand sa nu ma vada dar ei erau acolo, jos si ma priveau tacuti. brrrrrrrr!!!!

mie imi place sa fiu om mare: pot sa ma uit la televizor pana la ce ora vreau eu, nu-mi zice nimeni sa ma spal pe dinti dimineata (doar bunul simt), sa-mi mananc ciorbica, nu mai fumez pe ascuns, cand fulgera si tuna stiu (in mare) ce se intampla si nu mai cred ca am suparat pe cineva acolo sus si, in general, pot sa fac ce vreau fara sa ma cicaleasca nimeni.

P.S. jumatatea mea nu e atat de norocoasa (ma refer la partea cu cicalitul…)

Ce-am invatat pana acum

anul asta fac 35 de ani. o varsta rotunda, frumoasa (sa nu indrazneasca cineva sa ma contrazica!). se presupune ca la 35 de ani ai acumulat destula experienta de viata incat sa fii un om sigur pe tine, care stie ce vrea de la viata dar, in acelasi timp, nici nu esti destul de batran incat sa fii complet rupt de realitate, inflexibil si morocanos.

deci, pentru ce am trait eu 35 de ani? ce-am invatat de la viata?

am invatat ca :

1. arbitrii de fotbal doar arata cartonasul galben/rosu, nu il dau jucatorului.

2. copiii nu se nasc pe buric. exista o alta explicatie pentru gaura aia din mijlocul stomacului.

3. barbatii nu folosesc spuma de ras ca sa stie unde au ramas cu barbieritul. spuma de ras are o alta functie.

4. exista „tarile calde”. nu e doar o alta denumire pentru taramuri de basm.

5. se poate intampla ca parintii sa mai aiba si dreptate.

6. ii este destul de greu unui crocodil sa incapa pe gaura de scurgere de la cada. (fratii stiu de ce…)

7. boabele de mazare nu sunt capete de extraterestii (la fel, fratii stiu de ce)

8. nu poti folosi capul de dus drept telefon ca sa vorbesti cu vecinii din bloc (vezi parantezele de mai sus cu fratii…)

9. daca iesi afara, iarna, cu capul ud, faci sinuzita

10. nu toti barbatii sunt porci si nu toate femeile sunt niste ingeri coborati pe pamant

11. nu e asa naspa sa fii adult

12. daca uiti sa-ti platesti netul, ti-l taie niste neni rai

13. catalogul e un lucru enervant si pentru profi, nu numai pentru elevi.

14. nu toti oamenii inalti, cu mustata, costum si cravata sunt inteligenti (sefii stiu de ce)

probabil ca am mai invatat vreun lucru sau doua dar sunt nesemnificative. in orice caz, toate cele de mai sus se pare ca ma ajuta sa par un adult serios, responsabil si de incredere! voi ce-ati invatat pana acum?