Tag Archives: telefon

mama ucigasa!

poate n-o sa va vina sa credeti dar sub acest titlu va sta un post despre propria mea mama! (ca tot a fost ziua ei ieri)

deci: acasa la mine, dupa-amiaza, acum vreo 3 ani, aveam doi copilasi la pregatire. suna telefonul. eu raspund. acum am sa va zic ce au auzit copiii care erau la mine:

eu: alo!

eu: da, mama, dar fii scurta ca am prega.

eu: …..asa….aham….asa….mda…nuuuuuu! pe ala nu-l omori! cu ala tre’ sa stai de vorba si, daca-i place de tine si ai destui bani, poti sa cumperi arme de la el. dupa ce vorbesti cu asta, te duci mai incolo si gasesti unu care arata mai ciudat. pe ala il omori! dar vezi ca si ala e bun. te duci noaptea si-l iei prin surprindere ca, daca nu, aschiute te face!

eu: bine, mama, hai ca vorbim mai incolo. saru-mana!

si dupa ce pun receptorul in furca, ma intorc catre copii sa continui ora de pregatire. si dau de 2 perechi de ochi mariti la maxim, doua fete cam palide, doua priviri in care se citea, in acelasi timp, teama, respect si admiratie profunda.

ei: cu cine ati vorbit, doamna profesoara?

eu: cu mama mea.

ei: wow!!!! e ucigas platit mama dumneavoastra, nu?

eu: nuuuuu, maaaaai, joaca un joc pe calculator si nu stie engleza. din cand in cand ma mai suna sa-i traduc ce zic aia pe-acolo.

ei: aaaaaaaa (cu feţele brusc cazute intr-un lac de dezamagire)

tot ei: (cu feţele reculese repede): da’ mama dumneavoastra mai joaca jocuri pe calculator la varsta ei??????

eu: da’ de ce sa nu? ce? jocurile alea sunt cu limita de varsta?

ei: nuuuu….ziceam si noi asa….

dupa care eu m-am dus la bucatarie sa beau niste apa si in spate ii aud susotind: ce tare e mama lu’ profa’!!!!

😀

P.S. tin sa mentionez ca doamna draguta din poza de mai sus NU e mama mea! nu de alta, dar mama mea nu poarta batic!

Ce-am invatat pana acum

anul asta fac 35 de ani. o varsta rotunda, frumoasa (sa nu indrazneasca cineva sa ma contrazica!). se presupune ca la 35 de ani ai acumulat destula experienta de viata incat sa fii un om sigur pe tine, care stie ce vrea de la viata dar, in acelasi timp, nici nu esti destul de batran incat sa fii complet rupt de realitate, inflexibil si morocanos.

deci, pentru ce am trait eu 35 de ani? ce-am invatat de la viata?

am invatat ca :

1. arbitrii de fotbal doar arata cartonasul galben/rosu, nu il dau jucatorului.

2. copiii nu se nasc pe buric. exista o alta explicatie pentru gaura aia din mijlocul stomacului.

3. barbatii nu folosesc spuma de ras ca sa stie unde au ramas cu barbieritul. spuma de ras are o alta functie.

4. exista „tarile calde”. nu e doar o alta denumire pentru taramuri de basm.

5. se poate intampla ca parintii sa mai aiba si dreptate.

6. ii este destul de greu unui crocodil sa incapa pe gaura de scurgere de la cada. (fratii stiu de ce…)

7. boabele de mazare nu sunt capete de extraterestii (la fel, fratii stiu de ce)

8. nu poti folosi capul de dus drept telefon ca sa vorbesti cu vecinii din bloc (vezi parantezele de mai sus cu fratii…)

9. daca iesi afara, iarna, cu capul ud, faci sinuzita

10. nu toti barbatii sunt porci si nu toate femeile sunt niste ingeri coborati pe pamant

11. nu e asa naspa sa fii adult

12. daca uiti sa-ti platesti netul, ti-l taie niste neni rai

13. catalogul e un lucru enervant si pentru profi, nu numai pentru elevi.

14. nu toti oamenii inalti, cu mustata, costum si cravata sunt inteligenti (sefii stiu de ce)

probabil ca am mai invatat vreun lucru sau doua dar sunt nesemnificative. in orice caz, toate cele de mai sus se pare ca ma ajuta sa par un adult serios, responsabil si de incredere! voi ce-ati invatat pana acum?

Din ciclul: gafe, prostioare si nimicuri

dumb-11.JPG

telefonul meu: rrrriiiiiinnngggg!
voce masculina: alo?
eu: alo, buna ziua, doamna Popescu?
voce masculina: evident ca nu!!!!

eu, sotul meu, prietena noastra (unguroaica get-beget), sotul ei:
sotul meu: hai, mai, cum ii zice…..lumina in tub!
noi: huh?
sotul meu: uffff, lumina in tub!!!!
prietena mea: vrei, cumva, sa zici neon?
sotul (triumfator): da, ce era asa greu????

eu, directorul, o alta doamna profesoara, in cancelarie:
directorul (uitandu-se fioros la mine si impungand cadranul ceasului cu aratatorul): doamna profesoara, s-a sunat de 5 minute!
cealalta doamna profesoara: lasati, domnule director, sigur are o explicatie.
eu: sincer as vrea sa am una. daca stiam ca sunteti aici, inventam si eu ceva ca toata lumea….


convorbire telefonica

phone.JPG

ziua: 1 Martie

ocazia: Ziua Martisorului/ziua de nastere a colegei mele

ora: cat mai amanata, undeva spre seara

starea de spirit: plictisit-disperata

tzrrrrrrrrrrrr

ea: alo?

eu (plina de entuziasm care se vroia cat mai putin teatral): Muuuuultii aaaaaaniiii traaaaiaaaaascaaaa, muuuuuuultiiii aaaaniiii traaaaiaaascaaaaa, laaaaaaaaaaaa muuuuuuuuuuuuultiii aaaaaaniiiiii!!!!! sa ne traiesti, sa infloresti! sanatate multa si fericire! multe succese nemeritate si bani nemunciti!!!!

ea (voce stinsa): mdeah….mersi…

eu (cu entuziasmul taiat ca maioneza dar cu multi decibeli): o primavara frumoasa si multa fericire!

ea (la fel de stins): oooooooooooffffffffffffffffffff

eu (mimand curiozitatea desi stiam raspunsul): esti bine?

ea (cu o voce putin mai insufletita): nu mai poooottt!!!!

eu ( aceeasi voce mimand curiozitatea): de ce?

ea (din ce in ce mai insufletita): ma doare capul si sunt atat de obosita….

eu: pai, te cred, ai avut si musafiri…cu toate pregatirile…

ea: aaa, nu, n-am avut musafiri

eu:…..

ea: si am ameteli si ma doare si spatele si plus ca imi amortesc si mainile…

eu (oare e prea tarziu sa ma spal pe cap acum? iar adorm cu parul ud si maine arat ca Tina Turner): ………

ea: i-am cumparat azi fetei 3 perechi de ciorapi cu numai 30. 000 perechea!

eu (si ce daca, maine n-am timp, ma spal in seara asta, clar): aha…

ea: si avea niste pantofi cu numai 400.000 lei dar nu aveam bani la mine. nu erau de piele dar erau frumosi rau de tot. stii tu, balerini, ca se poarta anu’ asta, si erau argintii cu niste tinte pe ai, sau asa ceva…si cu baretuta in fata….sa mergi si tu sa-i vezi!

eu (moale, incercand sa-mi ascund groaza): stii ca eu nu port balerini…mai ales argintii…

ea (vorbind cu din ce in ce mai multe cuvinte pe secunda): aaa, nu, ca aveau de toate felurile, poate vrei aurii, ca ai tu o bluza maro si cred ca ar merge cu bluza aia si mai aveau si genti asortate si niste pantaloni 3 sferturi care sigur iti veneau, daca vrei merg maine cu tine dar nu dimineata, ca dimineata ma duc la alt magazin, am rugat-o pe vanzatoare sa-mi opreasca niste pijamalute frumusele foc ca nu mai aveam si eu o pereche de pijamale ca lumea, vine cineva in vizita si mi-e rusine sa apar in alea vechi, deci maine pe la 3 unde vrei sa ne intalnim?

eu (din ce in ce mai disperata): dar nu te simti rau?

ea: eeeeeee, pentru tine ce nu fac eu?

eu (cautand cu groaza in priviri si cred ca si-n voce o portita de scapare): dar nu am nevoie de pantofi noi…

ea (excitata de lupta pe care o intrezarea la orizont): erau la reduceri!!!! nu esti intreaga??? ce daca nu ai nevoie? cand mai gasesti tu asa ceva la reduceri????

eu (victorioasa): maine nu pot! vine soacra-mea pe la mine!

ea (dezamagita): aaaaaa, ok….

ea: poate poimaine? da’ nu, ca duminica e inchis.

eu (triumfatoare): lasa…ramane pe alta data. oricum, iti mai zic o data la multi ani si sa fii fericita si sanatoasa!

ea (amintindu-si ca se simte foarte rau): offffffff, ca nu ma mai fac si eu bine, ma simt intr-una rau si mereu obosita si fara vlaga….

eu (cautand un mod elegant sa inchei): lasa ca vine acum vara si o sa te simti mai bine….

ea (frustrata): daaaa, vine vara si eu nu am nimic de vara, o pereche de sandalute mai de doamne ajuta. da’ lasa ca am vazut eu niste sandale super la ……….

din acel moment mi-am deconectat creierul si am pastrat doar vreo 3 neuroni care sa-mi poata misca gura cat sa zic din cand in cand un „aha”, „ihi”, „da”, „asa-i”, „sigur”……