Tag Archives: univers

Copilaria, varsta de aur….ete na!

cica e bine sa fii copil: n-ai griji, e tot timpul cineva care sa aiba grija de tine, nu esti stresat, ai o gramada de timp liber, iti petreci viata jucandu-te, dormind si mancand.

ete na!

nu zic ca nu mi-a placut sa fiu copil. am noroc de doi parinti normali la cap care mi-ai oferit o copilarie cat se poate de normala si o educatie la fel de normala (pe atunci). m-au dat, saracii, si la pian dar nu mi-a placut. daca cititi aici va puteti face o idee despre copilaria mea.

dar nu despre copilaria mea e vorba in acest post ci despre copilaria unui copil generic…sa-i zicem Ionel…

acest Ionel nu e chiar asa de lipsit de griji cum crede lumea. universul lui e la fel de mare ca al nostru doar ca mult mai intunecat. o gramada de fenomene inexplicabile se petrec in el incepand cu fenomenele naturale (tunete, fulgere, grindina..) pana la cele din lumea oamenilor mari – fenomene misterioase despre care oamenii mari vorbesc in soapta sau cand nu e el de fata.

v-ati intrebat de ce copiii mici au cosmaruri atat de des? din cauza ca exista atatea necunoscute in lumea lor. pe toti ne sperie necunoscutul, cu atat mai mult pe un copil usor impresionabil.

si acum imi amintesc un cosmar avut in copilarie: toti membrii familiei se transformasera in cai negri cu ochi rosii stralucitori si ma urmareau ca sa ma ucida. eu ma urcasem pe acoperisul unei case si ma ghemuisem sperand sa nu ma vada dar ei erau acolo, jos si ma priveau tacuti. brrrrrrrr!!!!

mie imi place sa fiu om mare: pot sa ma uit la televizor pana la ce ora vreau eu, nu-mi zice nimeni sa ma spal pe dinti dimineata (doar bunul simt), sa-mi mananc ciorbica, nu mai fumez pe ascuns, cand fulgera si tuna stiu (in mare) ce se intampla si nu mai cred ca am suparat pe cineva acolo sus si, in general, pot sa fac ce vreau fara sa ma cicaleasca nimeni.

P.S. jumatatea mea nu e atat de norocoasa (ma refer la partea cu cicalitul…)