amintiri comuniste

cand a venit revolutia aveam 16 ani. asta inseamna ca mi-am petrecut copilaria si adolescenta in comunism. as vrea sa spun ca a fost urat, ca Ceausescu mi-a furat copilaria dar n-as fi dreapta.

totusi, imi amintesc foarte bine cozile la carne, batranele care stateau la coada pe scaunele de la 3 dimineata ca sa prinda un litru de lapte indoit cu apa, cartofiadele la care ne munceau ca pe hotii de cai pana prin noiembrie, Daciada, Cantarea Romaniei, uniforma de pionier, carnetul de UTC-ist, plenarele UTC, Tezele din Aprilie (habar n-am ce-s alea), treapta a doua, ingrozitorul spray Mozaic, sapunul Oana (hi hi hi), zaharul candel, gumela (la care mestecam pana ne dureau falcile, desenele animate cu Mihaela, cele cu Lolek si Bolek, „Stejar, extrema urgenta„, „Lumini si umbre„, cordeluta de plastic care ma strangea ingrozitor, uniforma bleumarin de liceean, „Liceenii„, sosetele trei sferturi rulate pana la glezne ca sa fim cochete (???), prima mea bicicleta: Pegas, bateria de la masina pe care tata o adusese in casa ca sa alimenteze cateva beculete chioare aprinse in orele lungi cand nu aveam lumina, lampa cu gaz stearsa bine de tot de bunicul meu si folosita tot in orele in care Ceausescu ne oprea lumina, opaite facute din borcanase, capace de borcane gaurite si fitile facute din fir de vata, cartela de paine din carton perforat, frigul ingrozitor din casa si mirosul de gaze arse de la cuptorul aragazului lasat aprins ca sa ne incalzim, sambetele cand mergeam la scoala si ni se parea normal, bibeloul cu betivul pe banca si damigeana in mana, telejurnalul, casetele video titrate de Irina Nistor, „Rambo”, filmele cu Bruce Lee si multe altele vazute la un video amarat intr-o camera cu multa lume, teleenciclopedia, „Maria Mirabela„, „Vizitatorii” (mai stiti? puneau o pastila si putina apa si, dupa multe transformari rapide se schimba intr-o masa copioasa…cel putin atat mai stiu eu din serialul ala), „Arabela” (cu inelul fermecat, vrajitorul Rumburak…)

gata, eu nu mai stiu dar poate mai stiti voi.

oricum, a fost frumos! poate pentru ca eram noi mici si nu realizam grozavia dictaturii si a saraciei.

post inspirat de painea uda cu zahar a lui Mazgalici